În România până și Dalai Lama și-ar pierde calmul

Dacă vreun ins monumental de calm – să zicem că însuși Dalai Lama – ar lăsa Tibetul și s-ar stabili cu domiciliul în România, s-ar îmbolnăvi și el iute de nervi, ca noi toți. Într-atât de revoltătoare și de distrugătoare a calmului a ajuns fiecare zi petrecută aici.
Săptămâna trecută, un țigănete interlop s-a reîntors în țara noastră, după ce termenul de prescriere a pedepsei cu pușcăria i-a expirat. A apărut senin – atât de senin pe cât îi permite înfățișarea – coborând din avion ca un înger al înalturilor și făcându-și selfiuri la botul său urât țuguiat, așa cum procedează fetele când se alintă. Televiziunile care au relatat știrea au tras concluzia că țiganul analfabet sfidează Poliția.
Greșit: el nu sfidează nicio Poliție. Dimpotrivă, Poliția a lucrat pentru el, făcând tot posibilul să nu-l prindă. Pe românul cinstit îl sfidează acest ciorpandel, urât atât la exterior, cât și la interior. Pe omul de rând îl sfidează, pe cel care și-n bortă de râmă e găbjit de autorități, când trebuie să plătească vreo taxă, vreo amendă, vreo orice.
L-am mai văzut dându-se în spectacol și pe acest specimen cu nume bovin: Boureanu. Violent și antipatic – ca mai tot animalul carnivor din savana politicii românești – el se plânge că fie-sa poate fi educată doar prin ciomăgeală. De parcă noi am fi cei care s-au ocupat până acum de educația ei. Fie-să i-a moștenit și genele de grobian, i-a moștenit și apetitul hormonal, i-a moștenit și agresivitatea. Din gameții lui Boureanu, putea ieși doar așa cum e: o neobrăzată.
Trecând însă peste aceste fițe specifice familiei de mârlan român, ne întrebăm câte drame adevărate și neștiute de nimeni trăiesc copiii nefericiți ai România. Iar nouă, presa asta dezgustătoare ne prezintă doar cazurile copchiilor la care, de prea mult bine, fundul le ia locul capului.
Iată doar două motive pentru care în România până și Dalai Lama și-ar pierde calmul, dacă ar trebui să stea aici o zi sau două.