Acum câțiva ani, un om important a făcut afirmația sentențioasă că în România nici de furat nu mai e nimic. Oricâtă strădanie hoțească ai depune, ea este inutilă, căci bălaia națională e înțărcată.
Cuvintele omului important, cuvinte de un cinism nemăsurat, au fost gustate și interpretate ca o mare înțelepciune, care părea deșertată drept din cenușiul fructuos al creierului său.
Cu toată alarma asta, până la urmă s-a dovedit că înțeleptul cam bătea câmpii, fiindcă în România sursele de furt nu sunt nici pe departe epuizate. Ele sunt destule în continuare, pentru că probabil se regenerează. Dispare una, apar altele două în loc. O alarmă falsă, deci.
Să ne gândim doar la fondurile europene nerambursabile, vărsate cu ghiotura în țara noastră. Apăruți ca o mană cerească pe baza unei strategii mărinimoase dar păguboase a celor de la cârma bătrânului continent, saci de bani europeni umplu mațul unor politicieni și afaceriști de cea mai joasă speță.
Ceea ce urmează se desfășoară ca în codrul cel mai des. Devize umflate, licitații măsluite, pentru ca lucrările de executare a proiectelor să fie acordate preferențial. Iar lucrările sunt cel mai adesea executate în dorul lelii.
E o democrație a furtului la drumul mare. Fură pesediștii, fură liberalii, fură pedeliștii… Ar fura și bieții peremiști și țărăniști, dar ăștia au organele mult prea atrofiate, ca să mai poată însămânța voturile populare care să le asigure accesul la sacii cu bani.
Ghinionul lor ! Vorba aia: când unul mănâncă, se pot uita la el și-o sută de flămânzi.
Mai sunt apoi lucrările științifice. Și din ele se poate fura perfect, chiar dacă banii nu vin direct și imediat, ca în cazul fondurilor mulse din țâța europeană.
Fiindcă a fura din roadele minților străine, a plagia, e un act necesar ca să-ți pui o tichie universitară peste scăfârlia nu prea aglomerată în neuroni. E un furt care ține de ego-ul oricărui prostălan din politica românească. Dacă te apuci să numeri doctorii, nu termini nici până la iarnă.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
