În prima zi din aprilie, în Duminica Floriilor, s-au împlinit 27 de ani de la reînființarea vieții monahale la Mănăstirea Voroneț

În prima zi din aprilie, în Duminica Floriilor, s-au împlinit 27 de ani de la reînființarea vieții monahale la Mănăstirea Voroneț, pe 1 aprilie 1991, moment marcat printr-un Te Deum, după oficierea Sfintei Liturghii, din Duminica a VI-a din Postul Mare. La eveniment au participat câteva zeci de credincioși, care s-au „împărtășit” din credința și bucuria sădită la Voroneț de obștea mănăstirească, care trăiește duhovnicește sub ocrotitorii: Măria Sa Domnul Ștefan cel Mare și Sfânt, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, Mitropolitul Grigore Roșca și tot șirul de călugări care s-au perindat pe la Voroneț.„În martie 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînființarea Mănăstirii Voroneț, ca mănăstire de călugărițe, și odată cu reactivarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, tot în martie 1991, prima hotărâre a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a fost reînființarea Mănăstirii Voroneț, cu data de 1 aprilie. Atunci, măicuța noastră Irina Margareta Pântescu a fost transferată de la Mănăstirea Moldovița, din postul de ghid, la Mănăstirea Voroneț, ca prima stareță a mănăstirii. Am venit trei călugărițe. Am fost de-a lungul timpului și șapte, și 15, și 19 măicuțe, dar în acest moment suntem 13 călugărițe și avem și preotul nostru călugăr, care efectuează slujbele în fiecare zi”, a explicat maica Gabriela Platon. Ea a completat că pe 1 aprilie a fost hotărâtă reînființarea mănăstirii, „pe 2 aprilie1991, zi de marți, am venit noi, cele trei călugărițe de la Moldovița, și măicuța stareță Irina a preluat inventarul, iar pe 3 aprilie, chiar am venit cu bagaj, cu tot, și am rămas. Era Săptămâna Patimilor așadar, miercuri, 3 aprilie 1991, a fost prima denie la Voroneț, după 206 ani de pauză a vieții monahale. Toaca pe care o avem și acum pe prispa bisericii este toaca care atunci a răsunat după 206 ani, să anunțe reînvierea vieții monahale la Mănăstirea Voroneț. O s-o păstrăm cât mai mult posibil, pentru că este un element istoric din viața Mănăstirii Voroneț”.Mănăstirea Voroneț a fost construită în 1488 de Ștefan cel Mare, care i-a dat hramul principal „Sf. Gheorghe”, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. Construcția a fost gata într-un timp record: în trei luni și trei săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfințire. Mănăstirea a fost populată încă de la început cu călugări. Viața monahală s-a întrerupt în 1785, după anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, când mănăstirea a fost desființată, iar chiliile distruse. În 1991, s-a reînființat viața monahală, cu obște de maici, având-o ca stareță pe stavrofora Irina Pântescu. Mănăstirea Voroneț este cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară și exterioară deosebită și face parte din monumentele românești trecute în patrimoniul mondial UNESCO. În Mănăstirea Voroneț se află mormântul Sfântului Daniil Sihastrul.
(D. M.)