Inginerul pensionar Ștefan Danilevici, bolnav de Parkinson din anul 1999, se pregătește să deschidă o expoziție personală de pictură la galeria suceveană „MiGal”.
A absolvit Școala Populară de Artă Suceava, unde a avut-o ca profesoară pe Ileana Bardă
Ștefan Danilevici, inginer tehnolog de industrie alimentară (fost inginer-șef la Întreprinderea de Prelucrare și Industrializare a Legumelor și Fructelor Suceava și, ulterior, director general la Consuc SA), nu este un novice în pictură.
În anii ’60, când era student la Institutul Politehnic din Galați, s-a remarcat ca grafician satiric, publicând o serie de caricaturi în revista institutului, iar mai târziu (în anul 1978) a absolvit Școala Populară de Artă din Suceava, unde, la Secția Pictură, a avut-o ca profesoară pe artista plastică Ileana Bardă, dar a lucrat și sub îndrumarea pictorilor Mircea Hrișcă și Ion Fluerici.
Cei care l-au cunoscut cu trei decenii în urmă i-au văzut lucrările chiar în incinta fabricii în care a lucrat.
Pictura îi conferă „o stare de relaxare”
Ștefan Danilevici a pictat în măsura în care i-a permis timpul și în anii în care a avut responsabilități de conducere. Cu 12 ani în urmă, la vârsta de 57 de ani, când au apărut primele semne ale bolii și a fost diagnosticat cu Parkinson, a fost nevoit să se pensioneze.
Afectat de această boală degenerativă care apare ca urmare a distrugerii lente și progresive a neuronilor, Ștefan Danilevici, care a devenit unul dintre primii membri ai Asociației AntiParkinson din Deva (are legitimația cu nr. 4), ne atrage atenția că dispune de potențial creativ.
Pictura, așa cum mărturisește el, îi conferă „o stare de relaxare”. Cel mai bine pictează dimineața devreme, când este liniște și e odihnit. „Când mâinile încep să-mi tremure – spune Ștefan Danilevici – e un semn că mă aflu pe o anumită treaptă de oboseală și trebuie să mă odihnesc!”.
Pictează aproape zilnic, cu excepția zilelor de sărbătoare
Pictează pe șevalet, dar uneori e nevoit să lucreze și pe orizontală pentru a avea un suport și pentru a-și putea stăpâni tremuratul mâinilor.
Din același motiv, în picturile sale combină culorile de ulei cu creioanele carioca, întrucât utilizarea acestora îi permite, prin faptul că mâna se poate sprijini în instrumentul de desenat, un control mai bun al trasărilor, spre deosebire de pensulă, care lasă o urmă nesigură.
De mai bine de un an, Ștefan Danilevici pictează aproape zilnic, cu excepția zilelor de sărbătoare. În zilele de sărbătoare face, dacă simte nevoia, cel mult un desen pe coală de bloc, desen asupra căruia revine apoi dacă îl consideră reușit.
„Cred că am pictat până acum vreo 60 de tablouri cu crizanteme”
Îi place să picteze naturi statice, peisaje și flori. Dintre flori cel mai mult îi plac crizantemele. „Cred că am pictat până acum – spune Ștefan Danilevici – vreo 60 de tablouri cu crizanteme”. Are câteva obiecte care se regăsesc frecvent în lucrările sale, o cană de o anumită formă, câteva recipiente din sticlă… piese care constituie punctul de stabilitate al tablourilor și în care sunt aranjate apoi și echilibrate compozițional și cromatic florile.
„Tabloul – spune Ștefan Danilevici – îl construiesc eu. Nu întotdeauna am în față un buchet, ci doar câteva flori. Cu acestea construiesc compoziția, pictez florile acolo unde simt că trebuie”.
A reușit să picteze chipul lui Iisus când a fost curat sufletește
Dintre pictorii români, pe Ștefan Danilevici l-a impresionat Nicolae Grigorescu. Și-a exersat mâna în reproducerea unor tablouri cum ar fi „Țărăncuță” sau „Car cu boi”.
A pictat și lucrări cu temă religioasă. Cu ani în urmă, s-a apucat să picteze „Cina cea de taină”. „Am lucrat aproape tot tabloul – spune el – mai puțin chipul lui Iisus. N-am putut să-l pictez. La vremea aceea nu știam că pictorii iconari trebuie să fie curați sufletește, să se roage, să țină posturile. Eram un păcătos”. Tabloul a rămas neterminat timp de câțiva ani. A reușit până la urmă să-l termine, atunci când, așa cum spune el „am răspuns cerințelor”.
Va participa la Salonul anual al artiștilor plastici amatori din județul Suceava
Ștefan Danilevici a venit cu câteva din lucrările sale la Galeria „MiGal”. Patronul galeriei, Viorel Holovciuc, i-a propus să facă o expoziție în galerie, oferindu-se să-i înrămeze lucrările. Nu este prima oară când Viorel Holovciuc face gesturi de susținere și încurajare a unor creatori care altfel nu s-ar fi încumetat să expună. Mai mult decât atât, până la organizarea expoziției, Ștefan Danilevici a acceptat să participe cu trei lucrări la Salonul anual al artiștilor plastici amatori din județul Suceava, care va avea loc pe data de 25 noiembrie, la Muzeul de Istorie.
Demnă de apreciat și încurajatoare pentru alții este însă atitudinea neresemnată a lui Ștefan Danilevici în fața bolii de care suferă.
Își găsește echilibrul interior în pictură
Ștefan Danilevici este dornean la origine. În anii tinereții a făcut schi de performanță, a participat la spartachiade și-și amintește cum, elev fiind la liceul din Vatra Dornei, urca dealul cu schiurile în picioare și recita versuri în limba rusă. Acum, în prag de vârstă septuagenară și bolnav de Parkinson, Ștefan Danilevici își găsește echilibrul interior în pictură.
Rezultatul unui efort de reflecție și autocontrol „Sunt momente – spune Ștefan Danilevici – când trebuie să mă opresc din pictat, pentru că simt că voi strica ceea ce am reușit să fac până atunci”.
În camera lui ține întotdeauna o lucrare pe șevalet. Are astfel răgazul să o privească din diverse unghiuri, în momente diferite ale zilei, când lumina cade mereu altfel pe suprafața lucrării.
„Îmi mai vine câte o idee, văd culorile altfel, simt că mai trebuie să adaug ceva”, spune el. Pictura lui Ștefan Danilevici nu trebuie privită doar ca un simplu exercițiu de imitare a realității, ci ca rezultatul unui efort de reflecție și autocontrol.
