În post slăbim trupește, dar ne întărim duhovnicește

„Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei și atunci vor posti în acele zile. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche și se va face o ruptură și mai rea. Nimeni, iarăși, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se vară și burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.” (Marcu 2, 18-22)
Fiecare discuție cu Domnul Iisus Hristos era pentru cei de acum două milenii un minunat prilej de luminare. La întrebări concrete El a oferit răspunsuri divine, îndreptând atenția și spre latura duhovnicească a lucrurilor. O parte dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au venit la Domnul Hristos oarecum nedumeriți de faptul că ucenicii Săi nu posteau. Ei vedeau în aceasta o încălcare a poruncilor lăsate de Dumnezeu poporului ales. Probabil răspunsul Mântuitorului i-a surprins. El a făcut o paralelă între vechi și nou, între hainele noi, care nu au nevoie de petice, și hainele vechi, care trebuie peticite tot cu petice din materiale vechi. Postul nu înseamnă supunere oarbă, ci demnitate smerită. Cât timp Fiul lui Dumnezeu este împreună cu ucenicii, aceștia au bucuria nuntașilor care sunt în prezența Mirelui. Când Mirele va fi luat de la ei, atunci ei vor posti având emoția reîntâlnirii. Sfântul Vasile cel Mare așa ne învață: „În post slăbim trupește, dar ne întărim duhovnicește.” (Pr. Dumitru Păduraru)