Părerile copiilor din clasa a VI-a A, de la Școala cu clasele I-VIII nr. 196 „Frederico Garcia Lorca” din București, despre ce este postul și care este rolul său sunt împărțite. Renata crede că „postul ne scapă de păcate”, un băiat răspunde încet „ne apropie de Dumnezeu”, iar Mihaela – asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur care spune: „…dacă nu ești de folos celuilalt, nimic măreț nu ai realizat” – este de părere că această perioadă premergătoare sărbătorii Crăciunului „ne învăță să fim milostivi”. Mulți dintre copiii cu care am vorbit postesc, fiecare cât poate, și abia așteaptă să meargă cât de curând la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, sector 3, împreună cu profesoara de Religie, pentru a se spovedi și împărtăși.
Pe copiii de la Școala nr. 196 i-am găsit în febra pregătirilor, prilejuite de sărbătoarea dedicată instituției în care învață. O școală cochetă, nu foarte mare, îngrijită și primitoare, care „vorbește” cu fiecare sală de clasă, laborator sau ungher ferit de privirile indiscrete, fără a uita de grădina din curte amenajată cu ajutorul elevilor, de implicarea activă a profesorilor și a micilor discipoli în înfrumusețarea acestui spațiu de studiu civilizat.
Copiii vin chiar și în pauze să lucreze la chipurile sfinților
Rătăcindu-mă pe culoare și în diferite săli de clasă, realizez că lumina și căldura acestei școli nu sunt date atât de sursele de energie artificiale, cât de buna dispoziție generală și veselia, armonizate cu starea de calm și liniște la vederea chipurilor sfinte ale icoanelor expuse în întreaga instituție. Toate realizate de elevi.
Sunt atât de pasionați să picteze icoane pe sticlă și lemn, încât laboratorul de Religie nu este niciodată gol. Copiii vin chiar și în pauze să lucreze la chipurile sfinților pe care le migălesc cu multă atenție și dăruire. Pe toți laolaltă, elevi de la clasele mici sau mai mari, îi unește pasiunea pentru pictură și prezența în mijlocul lor a profesoarei de Religie, Alina Vulpe. Predă de zece ani în această instituție, iar rezultatele activității desfășurate ca dascăl s-au adunat în dosare întregi de diplome și distincții ca urmare a „dorințelor copiilor de a face întotdeauna lucruri noi. Puterea lor de muncă, curiozitatea și entuziasmul îmi dau curaj să merg înainte și să ne implicăm în tot mai multe activități, concursuri, proiecte”, spune profesoara de Religie de la Școala nr. 196.
Copiii se bucură ori de câte ori o văd, îi vorbesc deschis și o îmbrățișează ca pe o mamă. La cursuri, atmosfera este la fel de prietenească, chiar și atunci când elevii nu pictează, ci sunt solicitați să răspundă întrebărilor profesoarei.
Lecția despre post
S-a făcut deja liniște în laboratorul de la etajul al doilea.
Elevii din clasa a VI-a A au început deja ora de Religie.
Profesoara Alina Vulpe predă lecția nouă – despre post – cu ajutorul elevilor. Fiecare în parte știe că postul Nașterii Domnului a început pe 15 noiembrie. La întrebarea „ce este postul?”, Mihaela ridică prima mâna să răspundă: „Postul este perioada când nu trebuie să facem fapte rele și să spunem vorbe urâte. În timpul postului trebuie să facem fapte de milostenie, să ne rugăm. După post, mergem la biserică să ne spovedim și să ne împărtășim.”
Atenți la explicațiile profesoarei, elevii află că posturile pot fi de o zi sau de mai multe zile. Ștefania, o fetiță recunoscută de colegi mai ales pentru calitățile sale vocale, încadrează miercurea și vinerea la posturile de o zi. Radu completează: „Noi ținem post vinerea, pentru că în această zi a fost răstignit Iisus pe Sfânta Cruce”. Cu ajutorul profesoarei, copiii identifică datele de 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci) și 5 ianuarie (Ajunul Bobotezei) ca fiind cele stabilite pentru postul de o zi.
Renata, Andreea, Alexandru și Mihaela numesc, pe rând, posturile de lungă durată trecute în calendar, și anume: Postul Crăciunului, Postul Paștilor, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul Adormirii Maicii Domnului.
Profesoara Alina Vulpe îi felicită pentru răspunsurile date și le mai dă un criteriu după care mai poate fi clasificat postul – după asprime. „Postul aspru este atunci când mâncăm doar hrană uscată, adică covrigi, fructe și bem apă”, este de părere Mihaela. „Când ținem post negru nu bem și nu mâncăm nimic”, răspund copiii în cor. Cât despre obiceiurile culinare din „postul obișnuit”, Alexandru spune „acum mâncăm mâncare gătită”. Mihaela, care este nelipsită de la slujbele de duminică, amintește de dezlegările la pește, care „în postul Crăciunului sunt trecute în calendar sâmbăta și duminica.”
„Doamna”, așa cum i se adresează cel mai adesea copiii, întreabă care dintre cei prezenți ține post. Câteva mâini se ridică energice deasupra capului. Alexandru răspunde și el pozitiv întrebării adresate, însă gestul său este repede corectat de o fetiță, care provoacă un râs general cu observația: „Nu e adevărat, doamna, nu ține post. Are shaorma în ghiozdan.” „Nu e adevărat, e pentru altcineva”, replică băiatul îmbujorat.
„Postul ne scapă de păcate”
Părerile copiilor despre rolul postului sunt împărțită. Renata crede că „postul ne scapă de păcate”, un băiat răspunde încet „ne apropie de Dumnezeu”, iar Mihaela este de părere că „ne învăță să fim milostivi. Spre exemplu, eu am văzut într-o duminică, la biserică, o fată care nu avea haine și eu aveam acasă foarte multe haine și i-am dat și ei.”
Același Alexandru spune că un om milostiv este și acela care nu are „gânduri rele despre aproapele său și…” cuvintele îi sunt întrerupte de prezența colegilor de la clasele mai mari care dau buzna în încăpere, semn că ora a luat sfârșit, însă nu înainte ca profesoara să spună: „În ziua de 24 decembrie, înainte de Crăciun, se ajunează. Apoi se obișnuiește să se consume grâu fiert amestecat cu miez de nucă, fructe și miere, amintind de postul proorocului Daniel și al celor trei tineri în Babilon, care, deși erau hrăniți cu semințe, s-au arătat mai frumoși decât cei hrăniți cu multe desfătări…
În această zi, în multe părți din țară, se face și pomană cu asemenea grâu fiert, ducându-se pe la casele rudelor și ale celor nevoiași, împreună cu foițe subțiri ca de plăcintă coapte, în care se înfășoară miez de nucă amestecat cu zahăr sau miere. Ele se numesc «scutecele» Mântuitorului.”
Îndemnuri ale Sfinților Părinți despre post
„Chiar dacă ai sta flămând și ai dormi pe pământ și ai mânca cenușă și ai plânge totdeauna, dacă nu ești de folos celuilalt, nimic măreț nu ai realizat.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Postul nu înseamnă numai să mănânci rar, ci să mănânci puțin. Adevăratul post nu constă, de altfel, numai în a domoli propriul corp, ci în a renunța la hrană în scopul de a da pâinea ta celui ce nu are.” (Sfântul Serafim de Sarov)
„Postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii să reprime înfierbântările și zburdălnicia trupului, la unii să domolească mânia, la alții să alunge somnul sau să stimuleze dorința pentru fapta bună. El face pe fiecare să ia aminte la sine însuși și-l învață să-și amintească păcatele și lipsurile sale.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)
„Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ți mintea limpede, inima curată, blândă și smerită!” (Sfântul Vasile cel Mare)
Fragmente desprinse de la ora de Religie a elevilor de la clasa a VI-a A.
(Raluca BRODNER, sursa: www.ziarullumina.ro)
Ce știu copiii despre post
„În post nu trebuie să facem fapte rele și să spunem vorbe urâte”
