Se redeschid mustăriile. Cu tot balamucul politic, nesocotind terenul minat al crizei, vremea mustului care îndulcește și a tulburelului care tulbură mințile (că de-aia-i tulburel!) își cere dreptul intrării în calendar. La Valea Călugărească, podgorenii vând must în bidoane de plastic fără capac (mustul nu suportă dopul), la fel la Drăgășani, Panciu și Odobești. E singurul lucru normal într-o țară eminamente anormală.
Anormală este criza de guvern declanșată în ajunul alegerilor prezidențiale. Este anormală această criză politică și pentru că, logic și moral, cârmuitorii noștri ar fi trebuit să asude și să n-aibă somn din motive de recesiune economică, șomaj, prăbușire a nivelului de trai.
Caută ei soluții? Sunt încercănați de grija omului de rând care o duce din ce în ce mai prost? Aș! Din zori și până târziu în noapte, de la președinte și până la cel mai plictisit parlamentar, vedem spectacolul unei păruiri de mahala. Toți au ceva de spus, toți au ceva de reproșat. Ceilalți, întotdeauna ceilalți sunt niște nemernici.
PD-L vrea să scuipe broasca PSD-ului care-i stă în gât. De ce? Partidul lui Iliescu, Năstase și Geoană, mai nou din ce în ce mai vizibil, al lui Vanghelie, trebuie ejectat din actul guvernării fiindcă este prost, ineficient și vorbește gura fără el. Un bun exemplu, vicepremierul Nica, adică un fel de Boc al social democraților care a zis ce nu trebuia să zică. Cică s-ar fura alegerile! La noi? În România să se fure ceva? Nica insultă un întreg popor. Aici poți să-ți lași portofelul în stradă și-l găsești în același loc, neatins, după o săptămână. Până și măturătorii îl ocolesc, mai ales dacă este doldora de bani.
În acest efort de remaniere a lui Nica și, prin el, de remaniere a întregului PSD, sunt angajați, pe față sau pitit, premierul, democrat-liberalii la grămadă sau luați unul câte unul, și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, domnul Băsescu însuși.
De cealaltă parte, cu tot arsenalul de gâlceavă politică știut, luptă pesediștii care s-ar da și nu prea s-ar da duși de la guvernare. Sărăcie, sărăcie, criză, criză, dar la bucătăria guvernamentală s-ar mai găsi câte ceva de ros. Geoană anunță vitejește că nu merge la Cotroceni pentru a negocia excluderea nemotivată a lui Nica, dar în minutul următor îl găsim cuminte, în scaun, alături de Boc în fața președintelui. Păi se poate? Dacă acest balamuc este iscat de președinte, dacă el, din motive de realegere, joacă toată această alba-neagra insultătoare, o rupi cu totul. Salut și n-am cuvinte. Ai spus că-i dictator? Păi ce cauți atunci să vorbești cu un dictator? Ne vedem la alegeri și atunci ne vom lămuri care pe care!
Poporul, nu tot, ci doar cei care pricep ce se petrece în bătătura noastră cu orătănii politice, se uită mâhnit. Pe ăștia i-am ales? Unii spun – la ce bun votul? Nu mă mai duc, fiindcă dacă votez e tot degeaba. În ceea ce mă privește, nu cred că-i așa. Votul este unica noastră șansă, un fel de certificat de demnitate cetățenească. Să nu-l pierdem și pe acesta. Unii au înfruntat temnițele sau au murit pentru votul universal.
De ce vrea domnul Băsescu, fiindcă asta vrea, să rămână singur la guvernare cu partidul lui? Mi s-a pus această întrebare pe care, ironic, mi-o pun și eu. De ce? Mai e nițel până la alegeri și urnele vor decide sau, mă rog, autocarele și calculatoarele. Ce atâta sforțare?
De două zile circulă zvonul că doamna Udrea va fi șefa de campanie a președintelui și nu Blaga, mai puțin priceput în chestiuni de strategie și mai ales de trezorerie. Un răspuns l-ar putea da mustăriile. Da, mustăriile. Domnul Băsescu nu va rămâne singur. Va fi, ca de atâtea alte ori, cu Elena Udrea, consilierul său devotat, ministrul său cel mai harnic, oama care a declarat că iubește în președinte Omul și acest sentiment va rămâne și dacă funcția (prezidențială) dispare.
Și uite așa, că tot vorbirăm de tulburel, putem fredona, împreună cu taraful de la Cireșica, „Și-n micuța cârciumioară/ am rămas numai noi doi”. Nu unul la putere, ci doi. Și unde-s doi, puterea democrației crește!
