Pios omagiu, în amintirea unui distins artist, la comemorarea a 40 de zile de la trecerea în eternitate.
Printre roadele spirituale pe care arta dansului le-a dăruit folcloristicii românești – Gavril Gabi Turei, prim balerin al Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”, s-a așezat, ca o nouă stea luminoasă, în galeria interpreților de seamă, plecat în veșnicie, în ansamblul astral al cerurilor.
Coborâtor din Gilău-ul transilvănean, din vecinătatea Clujului, cunoscută vatră de istorie și cultură românească, Gabi Turei descinde dintr-o familie de buni creștini, oameni harnici si statornici, îndătinați cu dragoste și dor întru bine și frumos.
Născut în zodia Racului, sub un semn divin al talentului și pasiunii pătimașe pentru artă, Gabi, așa cum îi spuneau colegii și prietenii apropiați, a fost un polivalent interpret al cântecului și dansului, cochetând, totodată cu teatrul și literatura, cu toată gama nespus de cuprinzătoare a simțirii umane. De-a lungul carierei sale scenice a interpretat, cu aleasă măiestrie, nenumărate roluri tematice și de compoziție (Nuntă în Bucovina – folclor, Haiducii – teatru popular, Crai Nou – prima operetă românească de Ciprian Porumbescu, Plaiuri românești – spectacol, tematic folcloric, sau în filmul artistic de lung metraj Ciprian Porumbescu ș.a.
Absolvent al Liceului de Coregrafie din Cluj Napoca, promoția 1962, în noiembrie al aceluiași an, a primit botezul sacru pe altarul artei profesioniste, ca balerin al Operei Române „George Enescu” din Iași. În anii următori anii, 1963-1964, îl aflăm ca membru al prestigiosului Ansamblu Artistic „Doina” al Armatei din București, pentru ca restul vieții să și-l petreacă, împreună cu mult îndrăgita și scumpa lui familie, în dulcea Bucovină, ca balerin al Ansamblului sucevean „Ciprian Porumbescu”.
Negreșit, Gabi Turei a aparținut celor hărăziți cu chemare, instinctivă pentru scenă, pentru arta pe care avea să o slujească întreaga-i viață, fără să-și calculeze vreodată răsplata.
Pătruns de o permanentă neliniște, cu verva și vitalitatea-i veșnic vii, luate parcă din natură, a pătruns cu răbdare și migală, tainele artelor, pe care le-a slujit cu credință, ca pe o dulce povară.
Generos, cald și sincer, sobru și cumpătat în relațiile cu cei din jur, dar năvalnic și necruțător cu impostura, cu lenea și minciuna și-a petrecut în taină bucuriile și necazurile fără a ocoli, însă, să fie părtaș la bucuriile și neîmplinirile celor din jur.
A trecut prin viață, demn și dârz, păstrându-și neștirbite cinstea și omenia. În întreaga-i carieră artistică, educat în spiritul de înțelepciune a fiilor satului ardelean, Gabi a fost și va rămâne în memoria celor care l-au cunoscut, ca un excelent camarad de breaslă. Prin dispariția lui Gabi Turei lumea artei, dansului, a pierdut um OM de o deosebită ținută morală și profesională. Numai că oamenii care ard la incandescența artei, nu dispar fără urmă, Gabi Turei continuă să existe printre noi, cu noi, cu toții, prin forța talentului, prin dragostea și pasiunea nestăvilită pentru artă, împletind în cele peste cinci decenii de activitate, o cunună nesfârșită de spectacole în țară și în străinătate, pentru care a primit numeroase premii și distincții.
Amintiri dragi, clipe de neuitat, petrecute împreună cu colegii de scenă și prietenii, mă poartă, cu nostalgie, în aceste momente de reculegere, către cel care a trecut, în neființă, discret și demn, lăsând în urmă un gol imens și părerea de rău, a tuturor celor care l-au cunoscut și prețuit.
Să ne unim, așadar, colegi și prieteni, gândurile noastre curate, alături de îndoliata familie, Melania – soție, Rucsandra si Gabriela – fiice și mult întristata nepoțică Mara – pentru a cinsti creștinește trăirile de o viață, oglindă și cronică a timpului și faptelor sale, ale omului și artistului adevărat, GAVRIL GABI TUREI.
Bunul Dumnezeu să te ocrotească și să te odihnească în pace.
(Aurelian CIORNEI)
