Eroică este lupta care se poartă pe toate fronturile contra corupției din România. Eroică, dar, în opinia mea, lipsită de orice șansă de izbândă. Căci mita – peșcheșul, șpaga, șperțul sau cum mai e numită – e prea adânc sădită în solul nostru, iar eu cred că e chiar prezentă în ADN-ul poporului român.
Zadarnică este regia, chiar dacă nouă, celor cinstiți care privim din sală, ne place spectacolul, din care nu lipsește sângele. Dar cred tot mai tare că nu e sânge adevărat, ci e doar un pospai de vopsea roșie, din aceea folosită de actori în filme. Uitați-vă cu atenție: după un simulacru de detenție, hoții țării ies din pușcărie proaspeți, ca de sub un duș care, în loc de jumătate de oră, a durat opt luni sau un an. Le priește. Becali, Roșca-Stănescu, Copos au revenit în libertate cu gura până la urechi. Sunt mai cu poftă de viață ca oricând.
Îi tai balaurului un cap, îi răsar trei sau șapte în loc. Asta e situația de când e România pe harta lumii. Mi-au căzut în mână niște documente istorice din perioada interbelică. Nimic nu se putea obține fără șperț. Mai ales evreii erau taxați fără milă. Mare bătaie era pe banii lor, care trebuiau smulși de la ei prin orice mijloace. O aprobare, o scutire de la munca obligatorie, o scoatere de pe lista suspecților. Mita oferită de evrei era pentru aceștia ca o armă de apărare. Numai înmânând-o persoanelor influente, puteau emite pretenții în societate.
Astăzi, mita este din nou singura armă a omului simplu. Dacă intri în spital, ce să faci, să nu dai șperț medicului și să ieși neoperat sau operat de mântuială? Dacă ești părinte, poți să nu o ungi pe „doamna” sau să cumperi meditații la ea și să-ți rămână copilul de căruță, cu cele mai mici note din clasă? Du-te fără plic la primărie și zi-mi și mie ce rezolvi. Înscrie-ți fără plic firma la o licitație publică și zi-mi și mie dacă ai vreo șansă.
Știți ce e lupta împotriva corupției din România? Caca-maca, scuzați expresia.
