Presa internațională a dezvăluit la începutul acestei luni cele mai noi informații oferite de savanți despre două manuscrise păstrate în Mănăstirea Garima din nordul Etiopiei.
Cercetările efectuate în laboratoarele Universității Oxford au arătat că textele „Abba Garima”, considerate până nu demult a fi din secolul al XI-lea, datează din perioada 330-650 d.Hr. Potrivit savanților, așadar, Etiopia deține cea mai veche copie ilustrată a Evangheliei din lume.
Etiopia, bine cunoscută pentru tradiția îndelungată a călugărilor copiști, nu deținea nici o lucrare dinainte de secolul al XI-lea, iar experții au considerat că arta ilustrației s-a dezvoltat mult mai târziu în această țară. Recentele descoperiri dovedesc opusul. Existența însăși a manuscriselor „Garima” este surprinzătoare, întrucât, în secolul al XVI-lea, regiunea Aksum a fost invadată de trupele lui Muhammad Gran (Ahmad ibn Ibrahim al-Ghazi), conducătorul din Adal. Accesul foarte dificil la această mănăstire, înconjurată de stânci și situată la aproximativ 2.000 de metri altitudine, a făcut posibil ca manuscrisele și alte comori din tezaurul mănăstirii să se păstreze.
Datare cu carbon 14
De-a lungul a 1.600 de ani, aceste texte, care nu au părăsit niciodată mănăstirea, se află într-o stare foarte bună, potrivit experților. „Evangheliile Garima au fost ținute într-un loc uscat, la altitudine mare, ceea ce a ajutat la conservarea lor, iar faptul că sunt păstrate în întuneric a contribuit la menținerea culorilor vii ale ilustrațiilor”, a declarat, pentru Ethioguardian, Blair Priday, membru al Fundației pentru Moștenirea Etiopiană, o organizație caritabilă care colaborează cu Biserica Ortodoxă Tewahedo din Etiopia.
Potrivit tradiției, manuscrisele au fost redactate într-o singură zi de călugărul Abba Garima, care a venit din Constantinopol în anul 494 d.Hr., relatare cu atât mai veridică după recenta datare cu carbon 14 a manuscriselor. Cele patru Evanghelii au fost scrise pe piele de capră, în două volume, în Geâez, o limbă semitică care mai există doar în formă scrisă. În manuscrise sunt reprezentate chipurile celor patru sfinți evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan, dar, și pentru prima oară, templul iudaic din Ierusalim.
Manuscrisele Garima au început să fie cunoscute în afara Etiopiei în anul 1950, când Beatrice Playne, istoric al artei din Marea Britanie, a vizitat mănăstirea. Pentru că femeile nu au voie să intre în mănăstire, călugării i-au dus să vadă câteva dintre manuscrise, și ea a notat atunci că „am observat ilustrații foarte frumoase care se asemănau în stil cu cele siriene”. În anul 1960, cercetătorul francez Jules Leroy a examinat manuscrisele și a determinat că provin din secolul al XI-lea. Jacques Mercier, un expert francez în artă etiopiană, a examinat de cinci ori Evangheliile Garima. A reușit să ducă câteva fragmente de pergament la Laboratorul de Cercetare Arheologică al Universității Oxford. O mostră a fost datată ca fiind din perioada 430-650 și o altă probă, din alt manuscris, din perioada 330-540.
„Comorile Bisericii Etiopiene”
Potrivit stilului redactării și ilustrațiilor, Jacques Mercier estimează că textele provin din secolul al VI-lea, epoca Evangheliilor siriace Rabbula, aflate în colecția Bibliotecii Laurenziana din Florența, Italia.
Fundația pentru Moștenirea Etiopiană este o organizație caritabilă înființată în 2005 la Londra cu scopul de a contribui la conservarea manuscriselor și picturilor, parte a moștenirii etiopiene. Anul trecut, organizația a publicat volumul „Comorile Bisericii Etiopiene”. Cel mai important proiect al fundației este restaurarea Evangheliilor Garima.
(diac. Teodor GRADINACIUC)
