În cumpănă, anii

Ca între doi frați care nu se cunosc
Întunericul deșartă dintr-un desag în celălalt
Moșiile lui de înstelate tăceri
Satul mut
Care-a stat la pândă parcă
Se trezește în iureș
Bubuie ulițele în miez de noapte,
Hăitași cu lămpașe străine fugăresc
Îndepărtata mea copilărie
Bicele, cu strașnicul lor sunet de melancolii
Alungate-s în codri
Dimpreună cu bourii și ciuta amintirii,
Pedarde înlocuiesc stelele
Iar luceafărul de ziuă țăndări se face
Unde ai dispărul foc înalt de pe deal?
Îngropam vechiul an
Iar noul an din flăcări se năștea
Ca o pasăre vie
Ce hăitași gonesc liniștea de colind a porților
Fiii-ți, din lume întorși,
Au adus cu ei arsenal exploziv
Și satul, în cumpăna anilor,
Linie de front este
Măruntaiele cerului
Cad ca sub masa unei măcelării însângerate
Bubuie sălbatic și ard pârleazurile
Vestind falnica bucurie a celor întorși
Pentru o noapte, cu chipul schimbat
Pe Cricov, fetele care se scăldau la copci,
Primenind vesela lor puritate
Gonesc în limuzine
Înfricoșata nălucă a satului
Cumpănă de ani sau de vremi
Vecie dată pe nimic,
Suflet al satului, refugiat ca o ciută
După care armele bubuie,
Bubuie
Și nimic nu se mai întoarce
În cuibul din care a fost alungat
Ar mai fi scris oare Lucian Blaga,
Despre podmolul de lut
Pus pe o rană s-o vindeci
Și despre veșnicia care s-a născut la sat?
Adu-ți, satule, pierduții copii îndărăt
Fiindcă cei veniți nu par a fi ai tăi
Schimbați în maternitățile sălbatice ale lumii.