În caz de război, va fi complicat cu patriotismul

E foarte posibil ca, în cazul războiului ce se vede la orizont, să nu se găsească mulți români dispuși să-și dea viața pentru țară. Pentru că țara le-a întors spatele în aproape orice situație, nici ei nu au cine știe ce chef să plătească un impozit suplimentar, sub forma propriei vieți.
Am auzit pe mulți, pe foarte mulți obiectând franș:
– De ce să merg eu la război, omule? Să meargă șmecherii care au profitat de țară. Să meargă aceia care au stors-o de vlagă. Să meargă familiile unor Băsescu, Năstase și Ponta. Să meargă proful de istorie Crin Antonescu, să vadă și el cum se scrie istoria, că tot poartă nume de mareșal.
Au și oamenii dreptatea lor. Ca în cântecul acela francez de acum jumătate de veac, în care Boris Vian i se adresa președintelui țării, în timpul războiului din Algeria, și-i recomanda: „Dacă vreți vărsare de sânge, mergeți să vi-l vărsați pe al dumneavoastră.”
Așa ar trebui și la noi. Normal ar fi să se constituie câteva batalioane de vip-uri pentru prima linie a frontului de luptă. Batalioane de bărbați, dar deopotrivă batalioane muierești. La bărbați să-i vedem înarmați până în dinți pe alde Vosganian, Marko Bela și Șova; iar la dame pe alde EBA, Ecaterina Andronescu și Norica Nicolai. Să primească ordinul „Culcat!”, că tot le place tuturor poziția orizontală, cea aducătoare de succes în viață.
Să-i vedem și pe Geoană, și pe Dragnea, și pe Blaga, și pe Gorghiu, și pe Băișanu, și pe Lungu dându-și viața pentru patrie. Nu ne îndoim că o vor face cu seninătate, chiar cu plăcere, căci „dulce ca mierea e glonțul patriei”, cum suna titlul unei cărți mai vechi.
Apoi, la fel ca în ultimul război mondial, să se constituie batalioane de luptă din pușcăriași. Vor fi înrolați atunci Udrea, Roșca-Stănescu, Bica și Diaconescu.
Și abia la urmă, după ce toată această carne de tun va fi consumată, ne vom înrola și noi, oamenii de rând.
Dar până atunci nu vom mișca un degețel.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.