Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) clarifică încă o dată, în motivarea hotărârii de restituire la procurori a dosarului „Mătușa Tamara”, problema aplicabilității deciziilor Curții Constituționale ca hotărâri general obligatorii și cu putere numai pentru viitor.
În 30 octombrie 2007, instanța supremă a admis cererea avocaților lui Adrian Năstase și a lui Ioan Melinescu de retrimitere a dosarului „Mătușa Tamara” la Direcția Națională Anticorupție (DNA) pentru refacerea urmăririi penale, decizie atacabilă cu recurs la Completul de nouă judecători.
În motivarea deciziei de restituire la procurori a dosarului „Mătușa Tamara”, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au ținut cont de decizia Curții Constituționale 665/2007 privind răspunderea ministerială și de prevederile articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.
„Curtea reține că rezoluția din 24 mai 2006 prin care s-a dispus în cauză începerea urmăririi penale, fiind conformă unor dispoziții legale cu privire la care s-a constatat că sunt contrare legii fundamentale, nu poate fi menținută”, se arată în motivarea jduecătorilor instanței supreme.
Judecătorii nu au acceptat punctul de vedere exprimat de procuror în sensul că decizia 665/2007 a Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitor, putând fi aplicată numai în cursul urmăririi penale, nu și în cele aflate în curs de judecată.
Magistrații au explicat că semnificația dispozițiilor legale potrivit cărora deciziile Curții sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor este că aceste decizii nu produc efecte în cauzele în care au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care au intrat în puterea lucrului judecat.
Problema aplicabilității deciziilor Curții Constituționale a fost tranșată explicit de Înalta Curte de Casație și Justiție în noiembrie 2007, în motivarea restiturii la Direcția Nasțională Anticorupție (DNA) a dosarului Zambaccian, în care este inculpat fostul prenier Adrian Năstase.
Judecătorii au decis atunci că hotărârile Curții Constituționale (CC) se aplică „direct și nemijlocit” în dosarul în care a fost invocată problema de drept care a dus la sesizarea Curții, iar prin publicarea deciziilor în Monitorul Oficial, ele devin general obligatorii pentru viitor. Magistrații au explicat faptul că invocarea unei excepții de către o parte a procesului are ca scop, în primul rând, soluționarea respectivei cauze în acord cu legea și, prin invocarea excepției de neconstituționalitate, în acord cu Constituția.
Pe de altă parte, în motivarea din dosarul „Mătușa Tamara”, judecătorii au decis că nu pot menține nici celelalte acte îndeplinite și nici măsurile luate ulterior, fiind impusă restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea normelor de procedură cuprinse în Legea 115/1999 republicată.
„Este de precizat că nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 197 alin 2 din Codul de procedură penală, deoarece nu există niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute expres și limitativ de dispozițialegală mențională. Întrucât între faptele pentru care sunt trimiși în judecată cei doi inculpați există conexitate în sensul art. 34 lit d) din Codul de procedură penală, se va restitui la procuror întreaga cauză”, explică judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest dosar, Adrian Năstase a fost trimis în judecată la sfârșitul lunii mai 2007, alături de Ioan Melinescu, fostul președinte al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, în legătură cu depunerea unei sume de bani de către Tamara Cernasov în contul Danei Năstase.
Potrivit procurorilor anticorupție, Adrian Năstase este acuzat de dare de mită, iar Ioan Melinescu de sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită și divulgare de informații.
În cursul lunii noiembrie 2000, Melinescu, în acea perioadă membru al Plenului ONPCSB, l-a contactat, cu sprijinul denunțătorului și al învinuitului Ristea Priboi, pe deputatul Năstase Adrian, căruia i-a comunicat că, în cadrul instituției în care își desfășura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari, într-un cont deschis la Creditanstalt Austria – actualmente HVB Bank – având ca titular pe soția sa, Daniela Năstase.
Cu această ocazie, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară.
Năstase s-ar fi declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmărește această finalitate. În consecință, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că-i va face „cadou” dosarul respectiv, opinând, totodată, că președinte de atunci al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), Adrian Cucu, ar trebui schimbat din funcție, întrucât intenționa să informeze Parchetul referitor la lucrarea menționată, susține DNA.
După numirea lui Adrian Năstase în funcția de premier, la data de 28 decembrie 2000, acesta ar fi determinat, în prima ședință de Guvern, emiterea HG nr.1399/30 decembrie 2000, pe care a semnat-o în calitate de prim-ministru. Prin respectiva hotărâre, Adrian Cucu și unul dintre membrii Plenului (care se ocupa de coordonarea verificărilor legate de proveniența și circumstanțele depunerii sumei de 400.000 de dolari în contul Danielei Năstase) au fost revocați, iar președinte al ONPCSB a fost numit Melinescu.
„Ca urmare a numirii în această funcție, abuzând de prerogativele ce-i erau conferite, precum și de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor în cadrul Oficiului, Melinescu a sustras lucrarea nr. S3439/1999 (care o viza pe Daniela Năstas), și a înmânat-o, în prezența denunțătorului, lui Ristea Priboi, consilier al prim-ministrului Adrian Năstase, cu scopul de a-i fi remisă acestuia din urmă”, spune DNA.
Cercetările DNA au relevat că întrevederile și discuțiile purtate între Melinescu, Priboi și Năstase, la care a participat și denunțătorul, s-au desfășurat fie în biroul lui Priboi, fie la cabinetul lui Năstase.
„Probatoriul a arătat că verificările cu privire la proveniența sumei de 400.000 de dolari ajunsă în contul Danielei Năstase, efectuate de ONPCSB (sub coordonarea acelui membru al plenului care avea sa fie demis prin HG de Năstase) au stabilit că veniturile nu justificau suma depusă. Circumstanțele depunerii sumei de către o altă persoană, în contul Danielei Năstase și justificarea provenienței acestor bani și a scopului plății au ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea tranzacției. Conform unui contract de vânzare-cumpărare anexat de către depunător reieșea că suma, depusă în numerar, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri și a altor bunuri de valoare de către mătușa Danielei Năstase, pe nume Tamara Cernasov, care avea împuternicire în contul personal al Danielei Năstase deschis la Bank Austria Creditanstalt. Conform acestui document, s-ar presupune că 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncilă, Baraschi, Vermont, trei manuscrise englezești pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy și Lalique, obiecte valoroase de mobilier și 30 piese bijuterii aur totalizând cca. 600 grame s-au aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură. Dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia și proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective, ci numai o declarație de bună-credință”, susține DNA.
