În căutarea mormântului Maicii Domnului

Conform tradiției, după ce Fecioara Maria a adormit întru Domnul, trupul său a fost așezat într-un mormânt nou. Două orașe pretind cinstea de a găzdui mormântul Maicii Domnului: Ierusalimul și Efesul.
Referirile la adresa Sfintei Fecioare Maria sunt destul de puține în Sfintele Evanghelii. După momentul Cincizecimii, ea dispare cu totul din cadrul Noului Testament, la fel ca mulți dintre Apostoli. Sfânta Tradiție și Evangheliile apocrife oferă însă amănunte privind viața ei. Luată sub ocrotire de Sf. Ev. Ioan, Sfânta Fecioară a locuit un timp în Ierusalim, apoi l-a însoțit pe Ioan la Efes, pentru a propovădui Evanghelia. Cercetătorii nu s-au pus încă de acord asupra perioadelor de timp pe care Maica Domnului le-ar fi petrecut în fiecare oraș și nici asupra locului în care Arhanghelul Gavriil i-ar fi vestit adormirea sa.
Mormântul din Grădina Ghetsimani
Momentul adormirii și ridicării cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria este descris în mai multe apocrife. Transitus Mariae (Adormirea Mariei) datează de la începutul sec. al II-lea, după ultimele cercetări, iar autorul a folosit ca sursă tradițiile Bisericii primare. Cartea conține multe informații specifice comunității iudeo-creștine, dar a fost considerată neautentică. Cu toate acestea ea poate fi considerată o mărturie a cinstirii locului în care a fost înmormântată Maica Domnului și a transformării lui în sanctuar. Astfel, conform acestei cărți, Însuși Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de înmormântare: Grădina Ghetsimani, în afara zidurilor Ierusalimului, în Valea Iosafat, vale străbătută de pârâul Cedron. Conform Faptelor Sf. Ap. Ioan scrise de Prohor, compusă de Lencius în 160-170, Sf. Evanghelist a mers la Efes însoțit doar de Prohor și la o vârstă înaintată, adică după moartea Mariei. Cele două scrisori adresate de Sf. Ignatie Sf. Ioan, scrise în jurul anului 370, menționează că Sfânta Fecioară și-a petrecut ultimele zile în Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul către Ep. Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (sec. al V-lea) și Cartea Prea Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu a lui Pseudo-Meliton de Sardes (sec. V-VI) plasează mormântul în Grădina Ghetsimani.
Sfinții Părinți susțin teoria mormântului de la Ierusalim
Deși apocrifele sunt primele care menționează mormântul Maicii Domnului, există și unele referiri ale Sfinților Părinți cu privire la acest subiect. Martirologiul ierusalimitean (cca. 431) menționează în Valea Iosafat o biserică a Sfintei Fecioare în care se află mormântul ei, la fel ca și mărturia unui pelerin armean. O relatare istorică, Euthymiaca historia, descrie momentul când împăratul bizantin Marcian (450-457) și soția sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), moaștele Născătoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a răspuns că, la trei zile după adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, în mormântul din Grădina Ghetsimani găsindu-se doar acoperământul ei (care va fi dus apoi în Biserica Vlaherne din Constantinopol). Sf. Epifanie de Salamina († 403) este primul care vorbește despre momentul Adormirii, arătând că Sf. Ioan a mers singur la Efes. În secolele următoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sf. Modest, Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sf. Gherman al Constantinopolului, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Ioan Damaschin și alții au amintit de existența mormântului Maicii Domnului la Ierusalim.
Mărturia arheologică
În favoarea Ierusalimului pledează și existența unei vechi bazilici creștine închinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea pârâului Cedron, numită de evrei Valea Iosafat, de unde vor învia morții la a doua venire a lui Hristos și unde va avea loc Înfricoșătoarea Judecată. Prima capelă a fost construită de patriarhul Iuvenal, la începutul secolului al V-lea, devenind în scurt timp un centru de pelerinaj. În timpul împăratului Mauriciu s-a construit o bazilică superioară, vechiul sanctuar cu mormântul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterană.
În timpul invaziei perșilor (614), ea a fost distrusă, dar a fost refăcută în scurt timp, căci în 670 ea este vizitată de pelerinul Arculf. De-a lungul timpului, biserica superioară va fi distrusă de mai multe ori, cripta inferioară fiind cruțată chiar și de musulmani, care au o venerație deosebită pentru „mama profetului Iisus”. Restaurată de cruciați, a devenit abație benedictină, apoi, după distrugerea de către Saladin, abație franciscană. Din 1757 a revenit Bisericii Ortodoxe Grecești. Săpăturile arheologice efectuate în 1972 au confirmat faptul că mormântul se află în spațiul unui cimitir creștin datând din sec. I și că structurarea sa inițială, în trei camere, corespunde tehnicii folosite în acea perioadă.
Argumente în favoarea Efesului
Tradiția conform căreia mormântul Maicii Domnului s-ar afla la Efes are ca punct de plecare faptul că Sfânta Fecioară a fost încredințată Sf. Ap. Ioan de către Mântuitor, când se afla pe Cruce. Se crede că Maica Domnului l-a urmat pe Sf. Ap. Ioan în Asia Mică, unde a rămas până la sfârșitul vieții ei. Există mai multe mărturii (Sf. Irineu de Lyon, Grigorie de Tours) privind prezența Sfintei Fecioare în acest oraș. Una dintre ele o constituie descoperirea a două locuințe în zona Bulbul Dagi (Dealul Privighetorii) – Panagia Kapulu, Casa Preasfintei Fecioare, și cea a Sf. Ioan.
Sfinții Părinți, deși nu neagă prezența Fecioarei Maria în Efes, o limitează la doar câțiva ani, după care, simțind sfârșitul aproape, s-ar fi întors în Ierusalim, dorind să vadă pentru ultima dată locurile în care a pătimit Mântuitorul Hristos și, de ce nu, să fie înmormântată în apropierea Sfântului Său Mormânt.
Biserica Adormirii Maicii Domnului
Distrugerile repetate au făcut ca bazilica inițială să se scufunde, încetul cu încetul, ducând la acoperirea ferestrelor criptei, care a rămas fără lumină naturală, până astăzi. Aspectul ei este destul de jalnic datorită fumului de lumânări și umezelii provocate de inundațiile periodice. Din biserica superioară se coboară câteva trepte, până în curtea interioară, iar de aici alte 48 de trepte, ajungându-se în bazilica săpată în piatră ce datează din sec. al V-lea. Ea are forma unei cruci cu brațe inegale, pe laturile culoarului principal aflându-se mormintele soțiilor regilor cruciați. În centrul brațului dinspre răsărit se află mormântul Maicii Domnului, într-o mică sală având în centru un bloc tăiat în stâncă, foarte asemănător cu mormântul Mântuitorului.
Până în sec. al XIV-lea, monumentul era împodobit cu plăci de marmură sculptată, pereții fiind acoperiți cu fresce. La mormântul Fecioarei oficiază grecii, armenii, sirienii și copții, precum și catolicii (de 3 ori pe an).
Musulmanii au amenajata o nișă, mirhab, ce indică direcția spre Mecca, întrucât se spune că Mahomed ar fi zărit o lumină deasupra mormântului când se afla în Ierusalim.
Brâul Maicii Domnului
Tradiția spune că Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, s-a întristat. Pentru a-l mângâia, Fecioara Maria i-a descoperit minunea înălțării sale, lăsându-i ca amintire Brâul său, dovadă a învierii și înălțării cu trupul la cer.
Sfântul Brâu, țesut de Maica Domnului din păr de cămilă, a fost păstrat la Ierusalim, apoi a fost la Constantinopol și așezat într-o raclă din aur, în biserica pe care Teodosie al II-lea o construise pentru Sfânta Fecioară. În sec. al X-lea, în urma vindecării sale miraculoase, împărăteasa Zoe, soția lui Leon al VI-lea Înțeleptul, a brodat Brâul cu fir de aur, instituind prăznuirea lui în ziua de 31 august. Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355) a dăruit un fragment Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. Un alt fragment se află în Mănăstirea Panaghia Soumela din Grecia, fragment ce a fost adus la Iași în anul 2001.
(Daniela LIVADARU, sursa: www.crestinortodox.ro)