În cădere liberă

Cred că la USOpen 2022 s-a înregistrat cea mai slabă prezențăromânească din ultimele 3 decenii la toate turneele de Grand Slam. Mi-ar fi ușor să accesez statistici de la ATP și WTA sau să caut un istoric pe google, dar presupun că în zecile de ani de când scriu rubrici de sport aici și în alte locuri v-ați dat seama că nu mă bazez decât rar pe cifre exacte. Nu am o abordare inginerească, ci una sentimentală a sportului. Caut fapte, întâmplări, reușite care să aibă în ele și spectaculosul, nu doar cifre. De aceea, poate greșesc în afirmația de mai sus. Oricum, în memorie nu am întipărit vreun alt turneu de Grand Slam în care la finalul turului al doilea prezența românească să fi excelat prin… absența totală! Nu mai iau în calcul, de mulți ani, dispariția numelor românești în turneele masculine, dar mă bântuie nostalgia împlinirii în acest an a unei jumătăți de secol de când Ilie Năstase juca prima sa finală (din două jucate) la Wimbledon, pierdută în fața lui Stan Smith. În anii din urmă, prezența pe tabloul de simplu feminin a unui număr de 5-7 jucătoare din România devenise ceva comun în turneele de Grand Slam. Acum, în SUA, au pătruns pe tablou 5, dintre care 2 au pierdut în primul tur, în moțcu favorita Simona Halep, celelalte 3 cărându-se în al doilea. Ar fi prea simplu să dăm vina pe vârstă, toate cele în care ne puneam speranțe având între 30 și 32 de ani, numai că dacă ne uităm la ce face Nadal la 36 de ani (și ar fi făcut și Nole, la cei 35) avem motive să credem că nu doar vârsta le oprește pe ale noastre din cursacătre trofee. Explicația e în istericalele la care distinsele se dedau meci de meci. Dincolo de o nervozitate ciudată și cam fără justificare, ele au o țopârlănealăși niște aere de prințese îmbufnate (campioană a devenit Cîrstea, care a depășit-o până și pe Halep!) pe care, fie-mi iertată remarca, femeile normale nu le au!