Îmi pun uneori intuiția la încercare, închipuindu-mi Bucureștiul de peste 100 de ani. Închid ochii, și-n față îmi apare tot ce va avea mai strălucitor orașul: văd statuia lui Videanu sănătos găinățată de ciori, văd studenții plimbându-se pe bulevardul „Ion Cristoiu”, văd plin restaurantul „Ion Băsescu”și văd goală biblioteca „Nichi Manolescu”.
Văd flori proaspete depuse la „Monumentul femeilor îndrăgostite fără speranță de Crin Antonescu”, văd bețivani stropind fără rușine „Prunul lui Văcăroiu”, văd turiști înghesuindu-se pentru a vizita casele memoriale ale lui Adrian Năstase… Văd sediul băncii „Țiriac”, conduse de Ion al V-lea…Văd automobilele, de mii de ori mai numeroase, parcate pe rafturi, să încapă cu toatele…
Pe toate le văd, în cele mai mici amănunte. Văd japonezi, americani și australieni, îmbulzindu-se în „Muzeul politicii românești”, cu ghidul conducându-i atent, insistând în sala destinată așa numitelor „partide curiozități”. Ghidul își drege vocea, iar eu parcă-l aud:
– Aici, în această vitrină plină de formol vopsit tricolor, se află PRM, singurul partid din lume născut din uterul unei gazete. La 20 iulie 1991, revista gravidă „România Mare” a intrat în durerile facerii, ea aducând pe lume, la clinica Tribunalului București, un făt durduliu, alăptat pentru început de câteva doici cu juma’ de normă la Secu.
– Alături, priviți – va continua ghidul -, se află un alt exponat curios: PNG, singurul partid adus pe lume de o echipă de futbol, „Steaua”. Dar echipa de futbol fiind totuși o formă primitivă de viață, nu se poate vorbi de naștere, ci de clocire și înmugurire. Mai precis, „Steaua” București a clocit popularitatea patronului Gigi Becali, din care popularitate a găsit de cuviință să înmugurească PNG.
Turiștii, în special cei japonezi, vor face fotografii, vor trage pe camerele video. Apoi, vor părăsi încăperea în grabă. Căci mirosul de formol e totuși insuportabil.
