În satele din Bistrița-Năsăud se păstrează mai multe obiceiuri pentru Ajunul Crăciunului, printre cele mai cunoscute fiind umblatul cu colinda, cu Turca, Steaua, Viflaimul, Irozii și Belciugarii, transmite corespondentul MEDIAFAX.
În Ajunul Crăciunului, primii care pleacă la colindat sunt copiii mici, care trec din casă în casă și rostesc: „Bună dimineața la Moș Ajun!”. Pentru colindul lor, primesc bani, covrigi sau mere.
În jurul prânzului, la colindat merg și copiii mai mari. Ei formează cete sau merg singuri la casele vecinilor și prietenilor pe care îi întreabă: „Primiți colinda?”.
Dacă gazda le răspunde afirmativ, încep cântecul și la încheiere spun: „Slobozi-ne gazdă-n casă,/ C-afară plouă de varsă și ne ninge de ne stinge”. Colindătorii sunt poftiți înăuntru și răsplătiți cu prăjituri, suc, dar și cu bani.
Abia după ce se înserează, la colindat pornesc și tinerii, care merg, de regulă, la cunoscuți unde petrec mai mult timp în compania gazdelor. Sunt invitați la masă și serviți cu prăjituri și vin, dar nu li se oferă bani.
Adulții pleacă la colindat după ce se înnoptează bine. Ei încep colindatul cu casa preotului și continuă cu locuințele primarului și ale altor oameni de vază din sat, care sunt obligați să țină poarta casei deschisă până în zori, semn că sunt bucuroși de oaspeți. Colindatul poate dura până dimineața și este reluat și în ziua de Crăciun.
Cu Turca (sau Capra) se merge, de regulă, în Ajunul Anului Nou, dar cei care se deghizează preferă să o facă la ambele sărbători, ca să adune cât mai mulți bani. Turca e jucată de doi tineri, unul dintre ei fiind ascuns sub o cergă ce acoperă un bot de capră din lemn. El trebuie să bată capra cu piciorul în pământ, în ritmul muzicii, și o face să clămpănească din fălcile de lemn, cântând: „Ța, ța, căpriță, ța..!” Cel de-al doilea cântă din fluier.
La final, Turca își primește plata luând în gură bacnotele pe care i le oferă gazda. Mulți oameni preferă să asiste la acest spectacol în curte și să nu-i invite pe colindători în casă din cauza dezordinii pe care o face capra în timpul dansului. Nu se obișnuiește ca spectacolul Caprei să fie răsplătit cu mărunțiș.
Alte trei obiceiuri – Steaua, Viflaimul și Irozii – sunt pe cale de dispariție, ele fiind păstrate doar de membrii unor ansambluri folclorice, care obișnuiesc să le prezinte în diverse festivaluri.
Cu Steaua umblă trei flăcăi care îi întruchipează pe cei trei magi și cântă „Trei crai de la răsărit”. Cel din frunte poartă o stea din lemn cu cinci colțuri, împodobită cu panglici tricolore.
În cazul Irozilor, personajele sunt Irod, crunt și neînduplecat, doi ostași romani și cei trei magi. În timp ce Irod le cere ostașilor să-l omoare pe Iisus, magii îl apără pe prunc și-l amenință pe Irod cu mânia cerească.
Viflaimul este o formă de teatru cu măști, care redă scena nașterii lui Iisus, îmbinând dogma creștină cu ritualuri magice.
În schimb, pe Valea Ilvelor este bine păstrat obiceiul ca sătenii să fie colindați de Belciugari. De exemplu, în satul Ilva Mare, în seara de Ajun de Crăciun, umblă tineri costumați în capre și urși care prezintă în fața gazdelor câte o mică scenetă. Ei sunt Belciugarii. Calea lor e deschisă de o ceată de fete îmbrăcate în costume populare și încălțate cu opinci, care au grijă să-i aștepte pe feciori în fiecare casă și să creeze puțin suspans înainte de sosirea lor.
După ce întâlnesc fetele, Belciugarii își dau jos măștile și încing o petrecere chiar la gazde în casă.
