În atenția Oficiului pentru Protecția Consumatorului

Un subiect aparte, precum sexul, depinde pe mâinile cui încape. Între degetele de maseur subtil ale lui Emil Brumaru, sexul se preface în „cântec naiv”, „bocet de adult” ori în „numărătoare pentru puștoaice și babalâci”. Pe când – odată ajuns pe mâna pălmilor de buldozerist ale vaginologului Bebe – sexul pendulează undeva, între cazma și târnacop.
„M-ai înșelat c-o portocală
Și tu și ea, în pielea goală,
Erați în camera impură,
Când v-am surprins gură în gură”.
Frumos le mai zice poetul! La versurile lui Emil Brumaru, parcă suntem cu toții coautori.
***
Dar altceva țineam să ating: un subiect la fel de delicat ca domeniul de activitate al poetului.
Anume, că – de zeci de ani – Emil Brumaru nu-și mai poate țese versurile sale delicioase. De zeci de ani, lira nu-l mai ascultă, lăsând foaia de hârtie neprihănită. Tot ce noi mai citim de Brumaru pe ici, pe colo, provine din rezerva lui strategică, de care s-a ocupa cândva, foarte cândva.
E aici o chestie de muză, care s-a-necat în mod cert, în mlaștinile celulitei, ori și-a legat trompele, ca să nu mai plodească, lăsându-l pe Emil Brumaru cu ochii în soare.
Este inadmisibil, pentru că muzele au și ele responsabilitățile lor! Poetul ar trebui s-o reclame atât la Oficiul pentru Protecția Consumatorului, cât și la Seby Bodu, pentru a-și plăti datoriile din urmă.