În atenția Domnului Prim-Ministru Dacian Cioloș

Celebrul ziarist Dan Cristian Turturica aprecia într-un articol că în administrația românească aproape totul trebuie schimbat, din temelii. Ca profesionist care își desfășoară activitatea într-o „profesie liberală” în domeniul economic apreciez că mai întâi trebuie să trecem în revistă câteva din dezechilibrele existente de foarte multă vreme în economia românească ce au determinat stadiul actual de dezvoltare:
1. Ponderea scăzută a populației ocupate în total populație.
2. Raportul necorespunzător între productivi și neproductivi.
3. Raportul necorespunzător între veniturile medii realizate în administrație și veniturile medii din mediul privat.
4. Împărțirea defectuoasă a fondurilor între investiții și consum.
5. Un mediu de afaceri guvernat de legi proaste și puternic afectat de conflicte de interese și concurență neloială.
Dintre aceste 5 puncte cel mai ușor Guvernul României poate să acționeze în domeniul construirii unui mediu de afaceri concurențial prin modificarea unor legi care să nu aibă impact asupra bugetului în sensul creșterii cheltuielilor și reducerii veniturilor, ci dimpotrivă, fără o creștere a cheltuielilor să se realizeze importante creșteri de venit în buget. Teoretic este foarte frumos, dar practic va fi greu de înfăptuit. Am spus la început că îmi desfășor activitatea într-o „profesie liberală” deoarece piața serviciilor financiar-contabile este puternic afectată de un climat anticoncurențial și conflicte de interese induse în piață de principalul legiuitor – Ministerul de Finanțe.
Piața serviciilor contabile din România a fost reglementată inițial de Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 prin care la art. 6 și art. 9 se prevedeau activitățile ce pot fi desfășurate de experții contabili și contabilii autorizați.În baza prevederilor OG nr. 65/1994 art. 6 lit. c) și e) pentru activitățile de audit financiar și consultanță fiscală Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR) a emis ghiduri practice, norme profesionale și standarde profesionale. În baza acestor norme și standarde profesionale experții contabili au practicat activitatea de audit financiar și consultanță fiscală care poate fi probată cu contracte de prestării servicii și rapoarte întocmite pentru clienți chiar înainte de apariția Camerei Auditorilor (CAFR) și Camerei Consultanților Fiscali din România (CCFR).
În anul 1999 Guvernul României a emis OUG nr. 75cu privire la activitatea de audit financiar prin care la art. 43 s-a abrogat art. 6 lit. c) din OG nr. 65/1994 referitor la auditul financiar contabil. Prin acest act normativ s-a restrâns dreptul experților contabili de a efectua lucrări de audit financiar și pentru efectuarea acestor lucrări s-a impus ca experții contabili să devină membri ai Camerei Auditorilor Financiari(CAFR). Prin apariția OUG nr. 75/1999 Guvernul României a considerat activitatea de audit financiar ca o activitate distinctă care nu are legătură cu profesia contabilă chiar dacă pentru practicarea ei cerințele profesionale sunt aceleași cu ale experților contabili. Acest act normativ a introdus în România CULMEA ABSURDULUI: auditorii sunt singurii care verifică și certifică situațiile financiare care sunt întocmite de experții contabili, pentru aceasta trebuind să facă dovada unor cunoștințe solide de contabilitate, dar în același timp experții contabili care întocmesc situațiile financiare nu pot să le verifice și certifice decât dacă sunt membrii ai Camerei Auditorilor Financiari (CAFR). Faptul că auditul financiar nu este o altă profesie rezultă și din disciplinele care sunt cerute la examenul de acces la profesie. La CAFR disciplinele cerute sunt: audit, contabilitate și drept, iar la CECCAR pe lângă acestea mai sunt încă 4: fiscalitate, expertiză contabilă, evaluare și doctrină și deontologie.
În anul 2001 Guvernul României a emis OG nr. 71cu privire la organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală prin care la art. 26 s-a abrogat art. 6 lit. e) din OG nr. 65/1994 cu privire la executarea lucrărilor cu caracter fiscal. Prin acest act normativ s-a restrâns dreptul experților contabili de a efectua lucrări cu caracter fiscal, lucrări care nu pot fi executate fără a avea cunoștințe temeinice în domeniul contabilității și fără a prelucra date din evidența contabilă. Pentru a desfășura activitățile prevăzute la art. 3 din OG nr. 71/2001 trebuie să faci dovada cunoștințelor temeinice de contabilitate și pentru înfăptuirea lor efectivă trebuie să colectezi și prelucrezi date din contabilitate. Acest act normativ a introdus noțiunea de expertiză fiscală pe care nu a definit-o niciodată. În realitate expertiza fiscală este o expertiză contabilă care conține obiective cu caracter fiscal și pentru a efectua o expertiză ai neapărată nevoie de verificarea documentelor contabile, operațiunilor contabile, balanțe și fișe de cont. Faptul că activitatea de consultanță fiscală nu este o altă profesie diferită de cea practicată de experții contabili până la apariția OG nr. 71/2001 rezultă și din disciplinele care sunt cerute la examenul de acces la profesie. La CCFR disciplinele cerute sunt: finanțe publice și fiscalitate, contabilitate și drept, iar la CECCAR pe lângă acestea mai sunt încă 4: audit, expertiză contabilă, evaluare și doctrină și deontologie.
Ministerul Finanțelor a inițiat cele două acte normative dând dovadă de rea-intenție, fapt care poate fi dovedit foarte ușor: prin actele normative inițiate Ministerul Finanțelor nu a precizat care este diferența dintre auditul statutar și auditul financiar și nici dacă există diferențe între expertiza fiscală și expertiza contabilă. În calitate de profesionist care își desfășoară activitatea în piața serviciilor contabile consider că va fi imposibil ca Ministerul Finanțelor să precizeze în scris care sunt diferențele.
Din nefericire aceste „experimente” ale înalților funcționari publici din Ministerul Finanțelor produc agenților economici și populației importante pagube pentru care desigur nu răspunde nimeni.
Dacă Parlamentul și Guvernul României au insistat pentru majorarea salariilor bugetarilor cred că aceasta ar trebui însoțită și cu răspunderea personală a funcționarilor publici. În continuare voi prezenta detaliat ce înseamnă inovația „expertiza fiscală” și ce efecte negative produce această mică invenție. Din punctul meu de vedere noțiunea de expertiza fiscală nu există. De altfel nu a fost definită nici în OG nr. 71/2001 și nici în Hotărârea Camerei Consultanților Fiscali nr. 13/2011 prin care s-a adoptat NORMA din 26 august 2011 privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instanțelor judecătorești, a organelor de cercetare penală, a organelor fiscale sau a altor părți interesate. În această Normă se menționează materialul documentar pe care trebuie să-l studieze consultantul fiscal: documentele de la dosarul cauzei. De cele mai multe ori, așa cum se întâmplă și în cazul expertizelor contabile judiciare, documentele financiar-contabile depuse la dosarul cauzei nu sunt suficiente pentru a prezenta răspunsurile la obiectivele solicitate. În această situație este necesară studierea evidenței contabileîn totalitate, care se află la sediul agentului economic, sau dacă în dosar sunt mai mulți agenți economici implicați, la sediile tuturor acestor agenți economici. Pentru formularea răspunsurilor este necesar ca expertul consultant fiscal să verifice documente financiar-contabile deoarece numai din declarațiile fiscale și jurnalele de vânzări și cumpărări, nivelul impozitelor și taxelor, precum și majorările aferente acestora nu pot fi determinate. În concluzie, expertiza fiscală definită în OG nr. 71/2001 nu este decât o expertiză contabilă cu obiective de natură fiscală, așa cum este definită în SP nr. 35 cu privire la expertizele contabile emis de CECCAR.
În practică, în mod eronat chiar și unii avocați consideră că expertizele sunt fiscale dacă litigiile care ajung în instanță rezultă în urma unor decizii emise de ANAF în baza Rapoartelor de Inspecție Fiscală. La această confuzie a contribuit și ANAF, care a solicitat în instanțe înlocuirea experților contabili pe motiv că „expertizele fiscale” pot fi efectuate numai de consultanții fiscali, invocându-se în mod eronat Hotărârea Camerei Consultanților Fiscali nr. 13/2011 art. 2.
Această prevedere din NORMELE INTERNE ale CCF a fost interpretată de ANAF în sensul că în afara consultanților fiscali nu mai pot efectua expertize fiscale și alte categorii de experți tehnici judiciari. În realitate această prevedere se referă la faptul că numai consultanții fiscali activi pot să efectueze expertize fiscale. CCF are și membri inactivi care nu pot efectua expertize fiscale.
Această hotărâre internă nu se poate substitui prevederilor legale.Art. 14 din OG nr. 2/2000 stabilește că experții tehnici judiciari pot să efectueze expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care au fost atestați. Experții contabili au fost atestați să efectueze expertize tehnice judiciare în specialitatea contabilitate-fiscalitate care se regăsește în Ordinul Ministerului de Justiție nr. 199/2010la poziția nr. 23.
Din păcate această stare de profundă eroare în care se găsește ANAF produce importante efecte negative:
1) Prelungirea nejustificată a termenelor de soluționare a dosarelor aflate pe rolul instanțelor.
2) Costuri suplimentare pentru părțile aflate în dosar care au fost nevoite să achite o expertiză efectuată de un expert contabil și ulterior la o instanță superioară care a acceptat înlocuirea (nejustificată după opinia mea) acestuia, să mai achite încă o expertiză efectuată de un expert contabil care este și membru al CCF și care a ajuns la aceleași rezultate.
3) Prejudicierea experților contabili care au fost recuzați de ANAF după întocmirea rapoartelor de expertiză, în aceste situații pentru munca depusă neîncasând nici un onorariu. Această situație s-a petrecut cu încălcarea prevederilor CPC care precizează că un expert poate fi recuzat în termen de 5 zile de la numire. Din punctul nostru de vedere faptul că în Hotărârea nr. 13/2011 a CCF se menționează că numai consultanții fiscali activi pot să efectueze expertize fiscale nu poate constitui un motiv legal de recuzare a expertului contabil.
Am prezentat câteva aspecte din piața serviciilor contabile pentru a arăta că această stare de fapt trebuie oprită. Acest „capitalism de cumetrie” trebuie desființat deoarece la nivelul anului 2015 80% din populație trăiește mai prost decât 80% din populația anului 1989, justificat prin câteva elemente:
a) La nivelul anului 1989 existau 10 milioane de activi încadrați în codul muncii din total populație 21 milioane. În prezent există peste 11 milioane de asistați sociali din total populație 17 milioane.
b) La nivelul anului 1989, la 10 milioane activi existau 800.000 bugetari inclusiv activul PCR. La nivelul anului 2015 din 4,5 milioane activi 1.200.000 sunt bugetari.
c) La nivelul anului 1989 salariul mediu net era 3.063 lei, iar la nivelul anului 2015 este 1.706 lei.
d) Pensia medie la nivelul anului 1989 era de 1.420 lei, iar la nivelul anului 2015 este 872 lei. La nivelul anului 1989 pensia se calcula în procent de 65% din media veniturilor realizate în ultimii 5 ani (Legea nr. 3/1977), iar în prezent 34,37% din salariul mediu de 2.415 lei.
e) Chiria pentru un apartament de două camere era la nivelul anului 1989 de 125 lei, iar la nivelul anului 2015 este 600 lei.
f) La nivelul anului 1989 din venitul național 67% se distribuia la fondul de dezvoltare și 33% la consum. La nivelul anului 2015, 3% la investiții și 97% la consum. În aceste condiții generațiile viitoare sunt sacrificate deja.
g) La nivelul anului 2015 peste 2 milioane din total 4,5 milioane de activi sunt încadrați la salariul minim. Pentru aceștia, pensia calculată la nivelul anului 2015 este de 360 lei (1050:2415*830,2 lei pct. pensii).
Sper ca pentru prima dată după anul 1990 un Guvern al României, de data aceasta tehnocrat, să ia în seamă propunerile profesionale ale celui mai mare organism profesional din piața unică a serviciilor financiar contabile care este Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.
Șerban Filip, Expert contabil
PS 1 În legătura cu aspectele anticoncurențiale din piața serviciilor financiar-contabile am adresat o plângere Consiliului Concurenței din România. Răspunsul primit a fost aiuritor și devastator: „adresa transmisă de dvs. nu îndeplinește condițiile prevăzute de Regulament pentru a fi calificată drept plângere, informațiile furnizate prin adresă vor fi considerate de Consiliul Concurenței ca o informare generală”. Ca simplu plătitor de impozite și taxe refuz ca taxele plătite de mine să finanțeze asemenea instituții publice.
PS 2 În legătură cu aspectele neconstituționale prezentate și în acest articol în legătura cu OUG 75/1999 și OG 71/2001 m-am adresat instituției Avocatul Poporului. Răspunsul a fost să mă adresez instanțelor. Mulțumesc foarte mult. Asemenea instituții trebuie reformate din temelii sau desființate pentru că în acest fel se elimină o cheltuială inutilă – care nu este mică – din bugetul de stat. Acest caz nu este singular.