„Serbare jubiliară la Volovăț”
„Aniversarea de 50 de ani a M. Sale o va serba comuna Volovăț într-un mod solemn în 28 a. l. c. Comitetul comunal s’a pus spre acest scop în conțelegere cu ambele societăți din loc, «Dragoșiu» și «Constantin cel Mare» predând societății «Constantin cel Mare» arangiamentul festivității. În program s’au primit următoarele puncte: Dimineață, după s. liturgie docsologică, apoi deschiderea unei esposiții particulare a lucrărilor de mână naționale lucrate în Volovăț și premierea acestora. Spre acest scop a promis dl. baron Nicolae Mustatza cinci salbe de argint ca premii pentru lucrări de mână femeești și anume premiul întâilea și al treilea pentru o colecțiune de cămeși, ștergare, nafrămi etc., ear al doilea și al patrulea pentru covoare, al cincilea premiu pentru colecțiune sau covor. După amiadădi va urma o festivitate poporală în pădure împreună cu tombolă și teatru”.
„Patria”, Anul II, nr. 158, Cernăuți, Duminică în 26 Iulie (7 August) 1898.
„În atenția Direcției PTT”
„Primim la redacție repetate plângeri că la poștă se pierd sau se schimbă mărcile poștale de pe scrisori. Multe plicuri francate cu mărci jubiliare, sau altele de valoare, uneori nu ajung la destinație, iar alte ori ajung la adresă cu mărci simple. Mărcile jubiliare, românești sau străine, dispar, pentru a fi înlocuite cu altele obișnuite. Așa s-a întâmplat cu marca de «6 lei, luna Bucureștilor» și altele. Se știe că avem francări de mărci ce sunt intenționat făcute și reprezintă o deosebită valoare pentru colecționari. O asemenea dispariție, sau schimbul de mărci, e o abatere gravă. Diferite plângeri se fac și în alte părți ale țării. Cerem deci ca lucrurile să fie îndreptate. Vom mai reveni cu alte plângeri și sesizări”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XIX, Nr. 4867, 1 August 1936.
„Ce-ar fi dacă”?
„…la spectacolele care au loc în sala «Ciprian Porumbescu»din Suceava publicul s-ar putea obișnui să respecte ora anunțată pentru a nu se da loc la repetate întîrziericare fac ca atât artiștii (de obicei în turneu) cît și spectatorii să piardă ore prețioase de odihnă. În acest timp n-ar fi deloc rău dacă administrația sălii s-ar gîndi să repare scaunele stricate pentru a se curma odată cu acel scîrțăit supărător care distrage atenția spectatorilor”.
„Zori Noi”, Anul X, nr. 2707, 3 August 1956.