În așteptarea americanilor, localnicii din Deveselu se pregătesc pentru cursuri de engleză, informatică și antreprenoriat. Îi așteaptă pe americani cu pui la țest, iar până atunci primarul discută cu „specialiștii” despre utilitățile de la baza militară, dar și despre repararea școlilor din comună.
Militarii americani sunt așteptați la Deveselu cu pui făcut la țest, preparat chiar de primarul Gheorghe Beciu, care invocă proverbe oltenești pentru a-i goni pe samsarii de terenuri în căutare de chilipiruri imobiliare: „Domnilor, nu vă aruncați ca slaba-n han!”.
Deveselu, o comună din Olt care numără în jur de 3.300 de oameni, a devenit, în numai patru luni, punctul strategic de apărare antirachetă pe harta Europei.
Să ajungi în aceste zile la Deveselu pe drumul identificat în acte drept DN 54 este o adevărată aventură, chiar și într-o zi de week-end, atunci când te aștepți ca traficul să fie lejer. Și asta pentru că lucrătorii angajați de Compania Națională de Drumuri să reabiliteze șoseaua Alexandria-Caracal-Craiova au plantat din loc în loc, pe porțiuni de câțiva kilometri, stâlpi, stopuri, indicatoare, reușind, pe nervii șoferilor, chiar blocarea câte unui sens de mers.
După aproximativ două ore de la plecarea din Craiova spre Deveselu, pe un drum pe care în mod normal nu poți pierde mai mult de o oră, apare și indicatorul care ne anunță că am intrat în Deveselu.
Comuna are trei sate aparținătoare: Comanca, Deveselu și Cartierul Aviatorilor. Deși, după ultimul recensământ, în comună trăiesc peste 3.300 de persoane, sâmbătă dimineață localitatea părea părăsită. Rar se mai zărea câte un localnic.
În drum spre Primăria Deveselu, îl întâlnim pe Nelu, un bărbat între două vârste care-și plimbă bicicleta de ghidon pe nisipul Străzii Eroilor.
„Nu am văzut niciun american și nici în comună nu e vreunul. Ați greșit să-i căutați aici, pentru că unitatea este mai în spate. Întoarceți și mergeți spre Caracal, după care se lasă un drum în dreapta. Dar nu cred să fie vreun soldat american acolo”, ne îndrumă amical bărbatul, care adaugă: „Nu ne e frică că vin americanii. Ba din contră. Acum ne mai bagă și pe noi lumea-n seamă”.
La unitate însă nu ai cum să ajungi, pentru că drumul de acces, care are în jur de 400 de metri, este închis cu indicatoare.
Ca să ajungi la Primăria Deveselu trebuie să ieși din drumul național în dreapta, pe lângă monumentul eroilor. Un soclu pe care sunt inscripționați eroii din Deveselu căzuți pe câmpul de luptă în Războiul de Independență și cele două războaie mondiale, încadrat de două tunuri imense, este indicatorul rutier de care trebuie să ții cont atunci când vrei să mergi la „Palatul Administrativ”. Pe partea de sus a soclului, pe care stă așezat un vultur, la secțiunea „Aripi frânte pe raza localității Deveselu” sunt trecuți și doi aviatori americani: J.W. Lowrie și Charles Jones, morți în 1944.
Pe drumul spre primărie întâlnim câteva minibaruri autohtone și chioșcuri de familie în care găsești de la pastă de dinți, săpun sau hârtie igienică la zahăr, ulei, sare, sucuri și nelipsitele băuturi alcoolice de producție internă: votca, coniacul și romul românesc.
La primărie, primarul Gheorghe Beciu, îmbrăcat în tricou și blugi, ne așteaptă în sala de ședințe a Consiliului Local, așa cum era stabilit, iar înainte de a începe discuțiile și a-l fotografia întreabă: „Se văd steagurile?”. În spatele primarului, pe perete, două steaguri, unul al României, altul al SUA, încadrează stema națională.
Primarul din Deveselu spune că până acum a avut trei runde de discuții cu partea americană, care are „o echipă complexă de specialiști, condusă de o femeie”, iar discuțiile s-au axat pe problema utilităților de la unitatea militară.
„S-a discutat mult despre partea de utilități, însemnând apă, canalizare, energie electrică. Lor le convine mult mai mult să se racordeze la utilități de la Deveselu decât de la Caracal, pentru că de la Caracal până la unitate sunt opt-zece kilometri, pe când de aici până la posibila locație a campusului militar este aproximativ un kilometru. Costurile sunt destul de mari, iar tot ce înseamnă lucrări de racord le plătesc ei”, a spus primarul.
În urma discuțiilor cu americanii, primarul din Deveselu a trimis scrisori către mai multe ministere, către premier și președintele Băsescu, în care arată ce investiții trebuie făcute și ce pași trebuie urmați: deschiderea finanțării unui PUG (plan urbanistic general) în vederea realizării investițiilor ulterioare, inclusiv realizarea elementelor de infrastructură. Președintele Traian Băsescu a și răspuns memoriului primarului Beciu, informându-l că vor avea loc discuții în guvern pentru a sprijini comunitatea din Deveselu.
Primarul mai spune că americanii s-au oferit, concret, să modernizeze cele patru școli și grădinițe din Deveselu, un reprezentant al Ambasadei SUA cerându-i telefonic „o notă” cu lucrările necesare la cele două grădinițe și două școli din localitate.
„I-am făcut o notă de o pagină și jumătate, pe care am transmis-o și la Ambasada SUA, și la Ministerul Administrației și Internelor. După opinia mea, aceste lucrări depășesc 300.000 dolari pe toate cele patru unități de învățământ”, spune Gheorghe Beciu, care susține că cele patru unități de învățământ din comună au fost cuprinse într-un program de reabilitare încă din 2007, dar, din lipsă de fonduri, lucrările au stagnat.
Cât despre militarii americani, primarul spune că el nu i-a văzut până acum: „Militari americani în zonă eu nu am văzut”.
Dar, atunci când vor veni, militarii americani, al căror număr poate ajunge până la 500, vor avea campusul, cel mai probabil, în incinta bazei militare de la Deveselu.
„În luna iunie am fost să vizităm crucișătorul Monterey, iar acolo am văzut și am înțeles mai multe. Am înțeles că militarii care deservesc acest element al scutului antirachetă trebuie să fie lângă, și nu la zeci de kilometri. S-au făcut speculații că se vor duce la Craiova, la Slatina, să fim serioși. Este o unitate militară de reacție rapidă, iar din câte am înțeles de la comandantul navei timpul de răspuns trebuie să fie de la șase secunde la șapte minute. Este însă posibil să ni se spună, nu contest, că poate vor un teren în imediata apropriere. Tot ceea ce înseamnă perimetrul exterior bazei este proprietate privată”, spune primarul.
Americanii vor fi primiți cu pui la țest, că doar nu vor veni la Deveselu „cu containerele de mâncare”.
Iar primirea va fi făcută de un „contingent” serios de 30 de localnici incluși într-un curs gratuit de învățare a limbii engleze, făcut de o firmă din București „prietenă comunei Deveselu”.
„Cursul de limba engleză l-am stabilit după anunțul că se va stabili aici scutul antirachetă. Noi am identificat deja și avem peste 30 de solicitanți din comună de diverse categorii socio-profesionale, dar în special cei care nu au un loc de muncă sau sunt în căutarea unui loc de muncă. Am discutat cu inițiatorul acestui proiect să includem în grupul țintă trei-patru manageri de firmă, incluzând aici, dacă vreți, pe proprietarul unui butic sau al unui mini-market din Deveselu. Este nevoie de comunicare. Ne pregătim și pentru un curs de informatică și antreprenoriat, tot pe fonduri structurale”, explică edilul.
După oficializarea acordului bilateral dintre România și SUA au apărut și primele semnale că investitorii se arată interesați de dezvoltarea unei afaceri la Deveselu: un proprietar de pensiune din Caracal vrea să-și construiască acum o pensiune și în comuna care îi așteaptă pe americani. S-a hotărât după ce a văzut pe site-ul MAE acordul desecretizat.
Și nu lipsesc nici samsarii de terenuri, pregătiți oricând să profite de slăbiciunea localnicilor. Dar primarul spune că îi gonește cu proverbe oltenești: „Trebuie să recunosc însă că oameni au venit. Au venit la mine și de la Piatra Neamț și le-am spus categoric: «domnilor, nu vă aruncați ca slaba-n han și te trezești că nu ai putere să duci mai departe. Nu cumpărați, pentru că nu va crește prețul». Am atacat subiectul ăsta și pentru a-mi apăra cetățenii mei. Sunt mai mulțumit să vândă cu preț mărit unui cetățean din Deveselu pentru că se întorc banii la noi”.
Baza aeriană de la Deveselu, construită cu sprijin sovietic în 1952, nu mai este operațională din 2002, însă are un trecut „glorios” în rândul bazelor aeriene ale României, acolo aterizând, în martie ’52, primele avioane MIG 15. Acolo au aterizat primele aparate MIG 15, în martie 1952, iar ulterior ele au fost înlocuite cu MIG 19. Prima escadrilă de MIG-21F-13 a aterizat tot la această bază, în februarie 1962. Tot ca o premieră, la baza aeriană de la Deveselu a fost făcut primul zbor supersonic cu un MIG 19, în anii ’60.
Baza de la Deveselu servea în anii ’80 atât pentru zboruri de noapte, cât și pentru zboruri de zi, cu patru escadrile, operate de o sută de piloți. Până în anii ’90, baza a mai funcționat doar pentru apărare aeriană cu o singură unitate operată pe timp de noapte. După 2002, baza nu a mai fost operațională.
La această bază aeriană a fost găzduit înainte de 2002 „Grupul 91 aviație de vânătoare”, la acea dată fiind singura din România de unde erau operate zboruri cu alte avioane de vânătoare în afara MIG-urilor 21 LanceR.
Într-un interviu acordat pentru o revistă de specialitate britanică în anul 2006, comandantul Pintilie Brinzai, aflat în această locație din 1983, vorbea cu nostalgie despre trecutul acestei baze, spunând că a fost „cea mai puternică dintre bazele aeriene din România” în anii ’80. El mai spunea atunci că avioanele bazei urmau să fie vândute și că un aparat de zbor fusese deja achiziționat de proprietarul unui restaurant din Japonia.
Baza de la Deveselu se întinde pe o suprafață de aproximativ 700 de hectare și așteaptă acum americanii care vor instala elemente ale scutului antirachetă și care vor investi în acest sens 400 de milioane de dolari.
