In articulo mortis

Despre Grupul Bilderberg se vorbește în sotto voce și cu palma la gură. După cel de al Doilea Război Mondial, zice-se, omenirea ar fi condusă, de fapt, de Clubul Bilderberg. Prima lui reuniune, doar informală atunci, ar fi avut loc în mai 1943, la Oosterbeek, în Olanda. Literatura neoficială dă drept plauzibilă implicarea hotărâtoare a bilderbergilor în războiul din Vietnam, în crearea organizațiilor precursoare ale Uniunii Europene (CECA, Euratom, CEE), în războiul de șase zile, loviturile de stat din Brazilia, Indonezia, Chile, Argentina, Honduras, Guatemala, în debarcarea în Panama, bombardarea Ceceniei, războiul din Golf – ba chiar și-n orchestrarea atentatelor din 11 septembrie.
Este suficient să amintim numele câtorva bilderbergi pentru a înțelege de ce influența organizației în destinele omenirii ar putea fi de-a dreptul copleșitoare: David Rockefeller, familia Rothschild, Henry Kissinger, Juan Carlos, Bush tatăl și fiul, Bill și Hillary Clinton, Bil Gates, Barroso (președintele UE), G. Soros, Margaret Thatcher ș.m.a.. La întâlnirea din 2010 au fost numărați 120 de participanți, unul mai influent decât celălalt. Nici un singur rus, nici un (desigur!) român, dar, nu se prea știe de ce și cum, mai multe persoane potente din Turcia.
Oricâtă putere absolută ar deține pe mapamond, Clubul Bilderberg nu-i în stare să confere tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte nici unuia dintre membrii săi. Aflat „in articulo mortis”, un bilderberg ce ține, barem cât mai răsuflă, să i se păstreze anonimatul, i-a dezvăluit pastorului său la ce trebuie să se aștepte omenirea într-un viitor cât se poate de apropiat. Nefiind vorba despre taina spovedaniei, ci doar de o discuție liberă cu un muribund, pastorul a considerat că o poate face publică, având în vedere și faptul extrem de alarmant că marja de timp rămasă omenirii pentru iluzorii contramăsuri se îngustează pe zi ce trece, nedepășind orizontul anului 2012!
Deci, nu despre predicții vizionare ar fi vorba, ci de obiective concrete ale Clubului Bilderberg, planificate riguros în timp, susținute logistic și strategic – adică mai degrabă certitudini decât profeții îndoielnice de clarvăzător. Primul punct: lovirea obligatorie a Iranului în termen de maximum doi ani, ceea ce va produce, fără doar și poate, un al treilea război mondial. Punctul doi: desființarea valutelor. Până în 2012 (și cât mai e?) dolarul american își va da duhul. Marea putere mondială va deveni China, America trecând în rândul și la statutul de lume a treia. Locul monedelor va fi luat de aur și argint tranzacționate direct, metalele prețioase fiind singurele pe care te mai poți baza din punct de vedere material. Punctul patru: barilul de petrol este planificat să ajungă la 200 de dolari în câteva luni – cu consecințele de rigoare. Cinci: urmează o criză a ipotecilor bancare, minuțios concepută, așa că milioane de oameni își vor pierde locuințele. Canalul Panama a fost de mult dat Chinei, chiar dacă, oficial, chestiunea (încă) nu transpare. Beijingul ar deține, la ora actuală, toate marile porturi grecești, mai mult de jumătate din exploatările miniere din Australia, 90% din zăcămintele de metale rare din Africa, USA, Orientul Mijlociu, Canada. Este de departe țara cu cea mai mare rezervă valutară și poate tranzacționa hotărâtor în orice monedă. La rându-i, Rusia va rămâne cel mai important producător de petrol și gaze. Americanii nu vor câștiga niciodată un război împotriva Rusiei sau Chinei, cu atât mai mult cu cât și-au mutat o bună parte a industriei naționale pe teritoriu chinez. În câteva luni se va declanșa o criză majoră în Orientul Mijlociu, urmată, desigur, de lovitura concertată împotriva Iranului.
Așa numiții „Illuminati” din Clubul Bilderberg își propun, apoi, să introducă „One world religion” (o religie unică a lumii)… și tot așa mai departe. Scenariul este, cum se vede, catastrofic și, vrând nevrând, se conjugă cu predicțiile mayașilor mexicani care, calendaristic cel puțin, stabileau sfârșitul civilizației în 2012. Poate povestea cu bilderbergul destăinuindu-se pe patul de moarte nu-i decât o basnă – sperietoare. Știm însă, cu certitudine, că anul viitor mai bine n-are cum să fie. Și nici nu va fi.