În aceasta lună, 28 septembrie, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Hariton Mărturisitorul

Acest sfînt a trăit pe vremea împăratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Fiind adus înaintea judecății și mărturisind cu îndrăzneală că Hristos este Dumnezeu, a fost bătut de patru slujitori și cu foc ars. Dar după sfîrșitul împăratuluilui Aurelian (270-276), scăpînd sfîntul, s-a dus în pustiu, unde a căzut între tîlhari, care prinzîndu-l și legîndu-l, a scăpat de dînșii într-acest chip: venind un șarpe și intrînd în vasul în care țineau tîlharii vin, și-a vărsat otrava în vin, din care bînd ei, toți au murit. Iar sfîntul, făcînd peștera biserică și adunînd mulțime de călugări, a făcut mănăstire, scoțînd dintr-o piatră uscată izvor de apă și arătîndu-se lecuitor de orice boală; iar la adînci bătrîneți a adormit întru Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfîntului Prooroc Baruh
Adevărata oglindă a proorocilor, a fost următor dascălului său Ieremia, cînd acesta plîngea prădarea și pustiirea Ierusalimului. Și în timpul cît a durat pustiirea Ierusalimului, Baruh se închisese într-o peșteră și plîngea înstrăinarea lui Ieremia; și n-a ieșit de acolo pîna la întoarcerea poporului. Iar cînd s-a întors poporul, Baruh, ieșind din peșteră, auzit-a iarăși cu Abimeleh cele ce văzuseră Ieremia în uimire cînd era lovit cu pietre. Și se arătau a fi ca un suflet în două trupuri acești doi prooroci, deoarece dumnezeiescul Duh însemnă și îi adeverea pe amîndoi. Baruh a propovăduit mai limpede despre orînduiala întrupării lui Hristos, zicînd: „Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lînga Dînsul” și celelalte. Și ar putea cineva din cei ce cu dragoste ostenesc a lua seama la cărțile proorocești, să afle pe proorocul Baruh ca proorocește mai mult despre Hristos și despre Ierusalim. După ce a îngropat pe Ieremia cu sîrguința, curînd după petrecerea aceluia, către Domnul s-a petrecut și acesta.