IMU Suceava – modest omagiu la semicentenar

La data de 1 aprilie 1962 aveau să se pună bazele a ceea ce, peste ani, s-a transpus în puternicul detașament al constructorilor de mașini din Suceava – Întreprinderea de Mașini Unelte.
S-a pornit la drum cu un grup mic dar entuziast de oameni (care nu mai lucraseră în sistem) cunoscut sub numele de IRIS- Întreprinderea Regională de Întreținere și Reparații Suceava. De la an la an acest nucleu s-a dezvoltat căpătând denumirea de Întreprinderea Mecanică Suceava (1 iulie 1964) care, din iulie 1980, a funcționat sub denumirea de Întreprinderea de Mașini Unelte Suceava aparținând de Centrala Industrială de Mașini Unelte. Astfel, în Lunca Sucevei a apărut o nouăcetate, cea a constructorilor și construcției de mașini.
La început, IRIS era destinată întreținerii și reparațiilor la cele două combinate industriale care funcționau în zonă: Combinatul de Prelucrarea Lemnului și Combinatul de Celuloză și Hârtie. Cu timpul, profilul unității s-a diversificat, trecându-se la construcții metalice și utilaj chimic pentru diferite investiții din țară.
Începând cu trim. IV 1968, când întreprinderea a trecut sub coordonarea Direcției Generale de Mașini Unelte – în care funcționau unități de tradiție din cadrul Ministerului Industriei Construcției de Mașini – colectivul a căutat să-și modernizeze structura producției, să-și dezvolte capacitățile de producție și să crească gradul de tehnicitate, astfel că următorii 20 de ani au fost anii unor investiții masive în capacități de producție, tehnologii și personal. La sfârșitul acestei perioade, constructorii de mașini suceveni livrau pieței interne și externe mașini unelte de mare tehnicitate și complexitate (mașini de găurit, de debitat metale, strunguri pentru cilindri de laminor, mașini de rabotat și frezat, mașini agregat, celule flexibile, aparate și dispozitive de măsură și control neelectrice ș.a.).
Odată cu aceste produse aici s-au format cadre de înaltă calificare – muncitori, maiștri, economiști și ingineri care făceau față cu succes oricăror provocări în domeniu. Dovada celor afirmate este dată de numărul mare de brevete de invenție obținute de întreprindere.
Un număr mare de cadre cu studii superioare din unitate s-au transferat la Universitatea „Ștefan ce Mare” din Suceava, unde acum sunt cadre de bază care formează specialiști în domeniu.
Astăzi, dacă mergem în diverse unități din Suceava, nu se poate să nu găsim persoane care s-au format la IMUS – de la muncitori până la directori de bancă, de la creatori de artă până la patroni și administratori de societăți comerciale.
În acest context, la jumătatea anului 2011, am organizat o întâlnire a celor care au lucrat în IMU Suceava pentru lansarea monografiei „Constructorii de Mașini din Suceava – cronică ilustrată”, ocazie cu care am putut rememora clipele de glorie pe care le-am parcurs împreună, aceasta ca un preambul al semicentenarului întreprinderii. Păcat că din vechea cetate nu au mai rămas decât zidurile, făcând și în acest caz actuale versurile lui Eminescu „Suisem noaptea la Suceava/ Pe ziduri vechi cetatea unde-i/ Cum trece-n lume toată slava/ Trecu «Sic transit gloria mundi»”.
De curând am găsit în presa locală inserată o știre care m-a emoționat și anume inițiativa (proiect semnat de 10.000 de suceveni) de înființare a „Parcului industrial Bucovina” Suceava. Acest proiect, care ar urma să se materializeze în apropierea SC Termica SA, ar urma să creeze facilități pentru investitori (acces la utilități și la rețeaua de drumuri de acces și calea ferată) și să contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă stabile în oraș.
Această inițiativă este susținută de preocuparea cadrelor din Universitatea „Ștefan cel Mare” – Facultatea de Inginerie Mecanică, Mecatronică și Management, care pregătește ingineri în „Concepția și proiectarea produselor, simularea și analiza folosind prototipul virtual, realizarea fabricației digitale a produselor folosind prototipul virtual, integrarea etapelor de dezvoltare, colaborarea în întreprinderea virtuală și managementul documentației tehnice despre produs”.
Înainte această activitate era desfășurată în întreprinderi prin stagiatura în producție, astăzi, nemaiexistând unități industriale, cunoștințele teoretice sunt completate de cunoștințe practice simulate pe calculator – măcar se încearcă ceva.
Sperând într-o revitalizare a industriei, cu ocazia semicentenarului IMUS, doresc să transmit celor care am mai rămas din câți am fost membri ai detașamentului de constructori de mașini suceveni „La mulți ani!”
Ing. Nicolai OPREA