Impresii de impresar

Dorinel este prins cumva la mijloc în analiza pe care o fac varii comentatori rezultatelor sale. Unii îi reproșează neputința de a fructifica superioritatea formației sale și inconsecvența în alegerea primului unsprezece. S-ar mai putea adăuga aici și schimbările efectuate. Alții pun în balanță calibrul adversarilor și faptul că 4 meciuri din 5 meciuri s-au jucat în deplasare, la care se adaugă și partida de aseară cu Bayern. Le-aș da dreptate și unora și altora, dar atacuri grosolane precum cel al ex-impresarului Ioan Becali sunt de-a dreptul absurde. Printre altele, cică pe vremea generației de aur, Dorinel le căra gențile lui Hagi & Co. Dar și iubitul dumisale văr s-a aflat în tinerețe într-o anumită stare de servitute față de Hagi, iar asta nu l-a împiedicat apoi să dea cu barda! Deci, chiar dacă ar fi așa, asta nu înseamnă că Dorinel nu le poate da clasă, ca antrenor, foștilor colegi de națională. Oricum, dacă a fost cărăuș, Dorinel a cărat baloane, nu degeaba are ridurile acelea ca niște cicatrice în mijlocul obrajilor. Ca să mai și glumim puțin, să nu uităm că Dorinel i-a dat pasa lui Hagi la faimosul gol cu Columbia! De fapt, Ioan Becali își permite astfel de atacuri gratuite dintr-un motiv care are strânsă legătură cu cuvântul gratuit: n-a câștigat niciodată bani de pe urma lui Dorinel! În aceeași categorie se înscrie și declarația fostului ziarist Daniel Stanciu, racolat de ani buni la firma de impresariat a fraților Becali. Cu știința manipulării bine însușită, Stanciu zice că presa noastră laudativă a avut un mare rol în selecționarea lui Toja la naționala Columbiei. Păi foarte bine, că doar toți ziariștii se cred selecționeri. Dar niciodată Stanciu n-ar fi fost așa ironic cu jucătorii impresariați de el. Apropo, ce se mai aude de Sandberg?