Impresii de coșmar din Deltă (II)

Dacă ne-am lămurit cum stă treaba la răpitor, hai să vedem în ce ape (tot fierbinți) se scălda crapul. Peste canal, la vreo 30 de metri de mine, patru domni din Fălticeni, dintre care unul este șef de fermă piscicolă, au nădit crapul cu saci întregi de rafie umpluți cu hrană „profi” de crap în care au pus și ceva bolovani, plasându-i apoi închiși pe fundul Dunării, cât să-i bată curentul și să împrăștie aroma. Rezultatul? Am aruncat și eu două monturi în direcția aia și în decurs de 4 ore am prins vreo 40 de crapi… între 100 și 200 de grame! Pupat, eliberat, exact ca pe somotei și șalăi. Mai rămânea de încercat o singură chestie: hai la blinker pe canalul celălalt, mai la vale cu vreun kilometru, unde acum doi ani, tot pe o vreme ca asta, prindeam 3-4 știuci de 1,5 – 2 kg pe zi. Mă duc, lansez, mușcă din prima. De fapt, parcă mângâie, nu mușcă. Aduc pe mal o mârliță de vreo 20 de centimetri, care să tot fi avut 150 de grame. Și tot așa: din vreo 12 – 15 lansări, prind fix 5 exemplare gemene cu primul. E clar, peștii ăia mari sau doar normali nu au treabă. Nu există specie care să dea ceva semne de viață… exceptând țânțarii, parcă mai mari și mai vioi decât în alți ani. Oricum, ei fac parte din decor, iar cine nu pricepe asta n-are ce căuta în Deltă. Apropo: nu „puneți botul” la golănia cu brățara antițânțari din farmacii! Cu ea pe mână, devii țintă sigură. Folosiți spray-urile clasice din gama Autan. Ca să nu mai lungesc serialul am să mai spun doar că drumul ăla pe bani europeni jefuiți se prezintă în același hal ca în anii trecuți, alternativa fiind fie digul de pământ (făcut și el țăndări de anul trecut până acum) fie drumul prin praf și nisip din lanul de porumb. Cei numai 38 de km îți bagă în plămâni praf cât pentru 5 vieți de om normal. Dar ce legătură poate fi între pescar și omul normal!?