Impresii de coșmar din Deltă! (II)

Relaxarea fiind din start exclusă, hai să vedem cum arată accesul către locul supliciului: dai vreo 5-6 milioane pe motorină, apoi încă 1 la cele două bacuri (Galați și Tulcea, dus-întors fiecare) plus altele vreo 2 la ARBDD: permis de pescuit, permis de acces în Rezervație, permis de acces pentru mașină. Urmează cumpărarea de momeli de la magazinele specializate: râmă neagră („”șerpească), coropișnițe, țipari, carași, lipitori. Total, încă 3 milioane. Ați socotit cât face până aici? Nu? Atunci adăugați următoarele: cei 30 de țipari a câte 1,5 lei/bucată au „fiert” în bidonul uitat nu mai mult de 30 de minute în soare, chiar a doua zi. Iar râmele, 25 de cutii a câte 5 lei bucata, au rezistat doar o zi mai mult. Nu, n-au fiert, și ele, ci le-au devorat somoteii cu mărimea între 8 și 12 cm! Cum cădea montura în apă, cum începea să zăngăne clopoțelul După nici 2 minute scoteam de regulă câte 2 astfel de piticuți. Continuarea: pupa pe mustăți și trimiși înapoi la mama lor. Pe bune: mă ustură și acum buzele de la cei 300-400 de somotei pupați în doar câteva zile. Ce faci fără râme și țipari? Păi, sapi ca dementul (iar mi-a ieșit peste 1 hectar!) câte 6-7 ore pe zi, la peste 40 de grade. Coropișnițele le țineam pentru noapte, când, se știe, vine somnul ăla mare. În teorie. În practică, la cele 30 de coropișnițe am mai prins alți alți vreo 25 de pitici, numai buni de pupat și eliberat. Am mai aruncat la șalău, cu albitură prinsă la crâsnic: mureau obleții și roșioarele în cârlig, dar de băgat în seamă nu le băga nimeni… până în a 4-a zi, când mi-a mușcar ceva, am înțepat, am scos. Ce? Păi, șalău. Cât? Exact cât somoteii ăia, plus încă vreo 3 centimetri. Pupat și eliberat 11 bucăți în 30 de minute.