„Împrejurimile Dornei” (I)

„Împrejurimile Dornei” (I)
„Una din cele mai frumoase preumblări ce poți face nu departe de Dorna este acea pe drumul de pe lângă casa răposatului preot Constantinovici, ce vine aproape de podul ce trece Dorna spre a merge la Cândreni. Acest drum merge pe coasta râpoasă a dealurilor din stânga râului, aproape pe la jumătatea înălțimei lor, și slujește numai pentru aducerea fânului ce se face pe coaste. După el se vede necontenit Dorna șerpuind la o mare adâncime, adeseori aproape verticală sub picioare. Șoptirea râului este întreruptă din când în când de strigătele plutașilor, pe care îi vedi coborând iute pe repedele curs al apei, cântând adese ori câte un cântec monoton ce ajunge la aud ca un echo îndepărtat. De cea parte a râului se întinde câmpia care departe d’a înfățișa ochiului un verde monoton îl desfătează prin nuanțele cele mai deosebite. Cele mai închise provin din umbra aruncată de naltele piscuri, umbre ce par a isvorî din văile și pădurile, unde se ținuse ascunse, cu cât soarele se coboară la asfințit”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 4, Suceava, 1 Iuli 1887.
„Pietrele dispar, apa trece…”
„Cu ani în urmă, râul Moldova își deplasa amenințător matca spre satul Bărăști, comuna Vadu Moldovei.Organele de stat au dispus construirea unor diguri de apărare și plantarea luncii cu răchită. Însă anumiți indivizi au început să disloce digurile și să taie din plantații. Sustragerile se fac sub privirile indiferente ale celor puși să vegheze la cerințele obștești. Păi, vedeți dvs., proverbul aici e cam așa: dacă nici pietrele nu rămân, apa trece. Nu așteptați o nouă inundație pentru a șterge urmele incorectitudinii”.
„Zori Noi”, Anul XXIII, nr. 6706, Suceava, Miercuri 9 iulie 1969.