Minunatul și inegalabilul nostru președinte, domnul Traian Băsescu, unicul bărbat politic într-o țară cu politicieni scopiți, cel care conduce guvernul și patria în chiloți, de pe marginea piscinei, îndrumând-o telefonic, în timp ce se scobește cu un băț în urechea rămasă vacantă patriotic, s-a năpustit de câteva zile pe chestiunea impozitării. Președintele s-a mai pronunțat și alte dăți asupra acestui delicat și usturător subiect, dar niciodată cu atâta determinare. Aș zice că niciodată cu atâta înverșunare. Sigur, ca întotdeauna, domnul Băsescu are dreptate. Are dreptate când spune că-i o tâmpenie să ne împrumutăm la FMI și are o și mai mare dreptate când proclamă că ar fi o tâmpenie să nu ne împrumutăm. Are dreptate și când spune dimineața că țara nu este, ca altele, în criză și are, firește, dreptate când la prânz proclamă exact pe dos, adică suntem până în gât în materia gălbuie a nenorocirii.
Ar fi nedrept ca enoriașii sectei Băsescu, noi toți, închinători la falnica lui luciditate, alimentată de cu zori cu sucuri de esență tare, să ne punem întrebări dacă nu cumva impozitarea asta totală, a tuturor veniturilor, într-o lume în care veniturile nu prea mai sunt, nu este cumva o măsură, hai să nu-i zicem aberantă sau criminală, ci nu îndeajuns pritocită în mustăria gândului.
Ar fi urât și nedrept din partea noastră, a unora firește, încă nedați pe brazda supunerii, să nu-l ascultăm, chiar orbește, pe domnul Băsescu, cel care ne îndrumă, ne dă – ca părinte și șef suprem – sfaturi minunate sub formă de ordine. Vă amintiți desigur cum a îndrumat-o pe bătrâna aia rămasă fără casă, fără moș, fără lighioane în bătătură să-și facă singură pâine, că doar trăiește la țară. Ce atâta văicăreală! Ți-a luat apa hambarul? Ei și? S-au mai văzut cazuri. Pâinea, când vrei și ești patriot și nu-l enervezi cu minciuni pe președinte, poate fi frământată și dintr-un aluat fără făină. Se poate coace, dacă nu ești cumva o nemernică de simpatizantă a opoziției, și fără cuptor. Ei bine, pâinea asta care se poate face din nimic și se poate coace în nimic este subiectul ultimei opere filosofico-literare a gânditorului Traian Băsescu, aflat la vârsta la care începe să-și imortalizeze, pentru viitorime, profunzimile vizionare.
Cum să impozitezi, s-ar putea întreba un bleg ca mine de pildă, ceva ce nu e? Păi de-aia e Băsescu președinte și nu un scârța-scârța pe hârtie, din ăștia alimentați de moguli să dea cu vorba. El știe. Trebuie, zice apăsat, iar o babă din satul meu, surdă, plânge văzând mimica gravă a președintelui (ea e fan Băsescu și e convinsă că iar i-a făcut rău cineva), trebuie, subliniază sonor singurul bărbat politic rămas cu gogonelele întregi, impozitat orice venit. Altfel nu suntem o țară constituțională, europeană, reformată și democratică. Dacă un singur leu rămâne neimpozitat și nu-și varsă cota lui de contribuție la buget, ne-am ars. Adio stat de drept, adio UE, adio tot. Ca atunci când cu mărirea cu 50 la sută a lefurilor dăscălimii. Dacă această lege care e lege promulgată nu se aplică, vai de mama noastră de stat. Decădem în starea de trib, ne punem câte o frunză dinainte și ne întoarcem în peșteri. Legea, vă amintiți, a fost aplicată fără a fi pusă vreodată în practică, iar isprăvirea, fericită pentru domnul Băsescu a campaniei electorale, i-a pus cruce. Degeaba s-au văicărit cei care ziceau că suntem în peșterim fiindcă legea nu numai că n-a fost aplicată, ci a fost interpretată fix pe dos. Veți trăi bine, din ce în ce mai bine, prin înfometare. Așa se fabrică, prin lungi și omorâtoare asceze, sfinții. De ce n-am deveni noi primul popor de sfinți din lume?
Noul concept asupra impozitării nimicului se înscrie, logic, în această filosofie socială al cărei părinte și gânditor este domnul Băsescu. Cum să impozitezi să zicem pensia acelei țărănci din Mehedinți care primește de ani de zile un leu pe lună? Simplu, așa cum se impozitează orice venit. Mergi la fisc, pe jos fiindcă n-ai bani de autobuz, stai la rând, că prin rărirea casierilor cozile s-au lungit, și plătești cota cerută. Bine, bine, dar sunt oameni care n-au nici-un venit, nici salariu, nici pensie, nici pământ să planteze barabule. Se hrănesc căutând prin tomberoane și uneori, din ce în ce mai rar, e drept, fiindcă lumea nu prea mai aruncă resturile alimentare, descoperă un colț de pâine, o felie, mâncată pe jumătate, de salam. Se cheamă ăsta venit? Ce să impozitezi de aici pentru buget? Bugetul – am uitat să spun – este grămada aia de miliarde de euro care se adună din biruri și e cheltuită în folosul națiunii de domnii și doamnele Băsescu, Udrea, Boc, Videanu, Berceanu, Blaga. Deci, se impozitează. Sunt resturi de pâine? Și ce dacă? E un venit. Dintr-un rest de Adam, Creatorul a făcut-o pe Eva. Acel rest poate fi decisiv pentru soarta bugetului național. Din el domnii Băsescu, Boc, Berceanu și ăilalți patrioți plătesc pensii, salarii și ce mai consideră dânșii nimerit pentru plată. De ce s-au mai împrumutat la FMI? De-aia, de-o siguranță. Nu poate fi impozitat nimicul? Poate, ți-ai dracului de clevetitori!
