Mircea Lucescu este ultimul antrenor care a bătut Italia într-un meci oficial. Răzvan Lucescu o poate face și el… Deși nu sunt între ghilimele, pentru că am citat din memorie, propozițiile anterioare sunt extrase din știrile ProTV de duminică. Și vă asigur că nu sunt extrase din context, ci din categoria clișeului lui Lobonț, citat în titlu, înaintea unui alt meci de pregătire. Nu a existat nici un „dar”, nici un „deși” urmate de precizarea că vorbim totuși despre un amical. Unul disputat, din păcate, la Klagenfurth, în Austria. Spun asta pentru că am fi avut în sfârșit șansa să-i batem pe italieni la ei acasă. Din păcate, iarăși, trebuie să spun că asta nu prea are de-a face cu noi, ci cu lotul convocat de Prandelli. Este unul eterogen, experimental – cum l-au numit unii ziariști. Spre exemplu, Diamanti, de la Brescia, declară că n-are emoții, el neaflându-se pentru prima dată la Coverciano. Corect, a mai fost acolo cu naționala din Serie C! Sigur, luați individual, azzurri lui Prandelli nu pot fi lipsiți de valoare, este de ajuns să-l numesc pe urmașul lui Camoranesi, adică pe argentinianul naturalizat Ledesma, de la Lazio. Dar un puzzle la prima vedere nu-i poate ieși nici măcar unui tehnician ca Prandelli. Lipsește și Cassano, logic, din moment ce a fost scos din lot de Sampdoria, însă vine un alt „băiat rău” Balotelli, de la Manchester City.
Băiatul nostru rău, Mutu, rămâne o utopie, o pisică arătată din când în când selecționerului. Care a convocat și el câțiva tineri, păstrând totuși o anumită măsură. Totuși, ca o compensație neinspirată, îl readuce în circuit pe Gigel Bucur, cel despre care ne-am lămurit încă de acum câțiva ani că nu are anvergură internațională. Această selecție se înscrie pe linia celor a lui Dică sau Mara, de la începutul mandatului. În timp ce Prandelli își umple ciurul cu nisip sperând a cerne un fir-două de aur, Lucescu junior încearcă să cearnă și un bolovan care nu are cum trece de ochiuri. Credeți-mă, nu mi-aș nuanța opinia nici dacă Gigel Bucur ar realiza un hattrick cu Italia.
