Importanța taberelor creștin-ortodoxe pentru misiunea Bisericii în rândul tinerei generații (II)

Un impact misionar al taberei este cel resimțit de formatori, fie ei animatori socio-educativi, coordonatori de ateliere, instructori etc. Acești tineri se înscriu în proiect, participă la cursuri de formare și dăruiesc săptămâni întregi din timpul lor, în special vara, pentru a sluji altora și ajung să constate că ei, de fapt, sunt cei mai câștigați. Dăruind altora, de fapt, primesc, dobândesc, cum spunea Steinhardt. Învățând să lucreze pentru alți copii și tineri, se maturizează, își lărgesc inimile și dobândesc experiențe foarte folositoare în devenirea lor ca fondatori de familii sănătoase. Dar au și răsplată imediată, căci cine a lucrat cu copiii știe cât de mult dăruiesc aceștia, cât de mult te încarcă, prin fiecare zâmbet, strigăt de bucurie, îmbrățișare, entuziasm și mai ales prin faptul că dau de înțeles că au înțeles un mesaj și îl aplică, fapt care pe tine, ca formator, te valorizează enorm, pentru că simți că nu lucrezi în zadar și poți vedea rodul eforturilor tale.
Nu în ultimul rând, această influență a taberei ajunge la părinți. Prin urmare, mulți părinți ne contactează să ne mulțumească pentru ceea ce au trăit copiii lor, alții sunt surprinși că ai lor copii își cer iertare pentru tot ce au greșit ca pregătire pentru Împărtășanie, alții sunt uimiți că, odată ajunși acasă, copiii îi pun să cânte „Cuvine-se cu adevărat“ după mese, sau să facă împreună în familie rugăciunea de seară, iar alții pur și simplu își înscriu copiii an de an în aceeași tabără.
Și dacă tot am vorbit atât de mult despre „influența“ aceasta asupra persoanei, aș dori să subliniez ideea că ea respectă întru totul libertatea persoanei. Dumnezeu pune înainte omului „viața și moartea, binele și răul“ (Deuteronom 30, 15), dar nu-l lasă dezorientat și singur în această alegere constantă, ci îl îndeamnă să aleagă binele, îl „influențează“. Desigur, dacă vrea să aleagă contrariul, are posibilitatea să se îndepărteze și de această „influență“, de auzirea și ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, de citirea Scripturii, de glasul conștiinței, însă Biserica este cea care are datoria să vestească mereu vestea cea bună a mântuirii, pentru ca să se mântuiască cât mai mulți dintre cei care aud (Romani 10, 17), dintre cei pentru care a murit Hristos (I Corinteni 8, 11).
Cu privire la acest subiect, în cadrul unui studiu de caz la care au răspuns 555 de participanți, au fost formulate următoarele răspunsuri ale tinerilor care sunt grăitoare în privința libertății religioase promovate în tabără și a faptului că ei apreciază că nu li se impun lucruri: „Tinerii nu sunt obligați să participe la activitățile religioase și nu li se impune acest lucru în mod expres. De asemenea, activitățile religioase nu sunt exagerate și nu îi solicită foarte mult, însă cuprind esențialul și îi oferă participantului în tabără posibilitatea de a se apropia de Dumnezeu și de a alege singur calea pe care să o urmeze“; „toti oamenii din tabără au încercat mai mereu să ne lămurească în legătură cu întrebările sau neclaritățile pe care le aveam, pe înțelesul nostru, și nu au încercat să ne impună unele lucruri, cum se mai întâmplă în alte tabere“. Tot în această direcție, o tânără din Iași consideră că „nu este impus mesajul, ci propus și explicat la nivelul de înțelegere al tinerilor, precum și prin faptul că, în cele câteva zile de tabără, preotul reușește cu ajutorul orelor speciale ținute în cadrul taberei să înțeleagă tinerii și să le stârnească curiozitatea și interesul față de rugăciune și Biserică“.
Unii copii care nu sunt obișnuiți cu un program de rugăciune săptămânal, după participarea în tabără, însă, „vor realiza încet-încet că obișnuința va deveni dorință“. În continuare relatez opinia unei animatoare care afirmă că taberele sunt foarte utile pentru că îi obișnuiesc pe tineri cu stilul de viață în Biserică: „Tinerii nu trebuie sa fie constrânși; de când pășesc pe treptele Bisericii trebuie să avem răbdare și sa îi așteptăm să vină pe drumul cel bun. Aici trebuie sa fim puțin «șireți», folosind activități de care sunt interesați, și când i-am atras, încercăm ușor să le vorbim sau să îi invațăm despre cât de frumoasă este viața în Biserică. Cred că taberele sunt foarte utile din punctul acesta de vedere“. Această atitudine „șireată“, care le propune mesajul credinței pe fondul deschiderii lor, suscitată de activități care le plac, este totuși onestă și păstrează granițele libertății lor. În acest sens o tânără mărturisește: „Această tabără îi determină pe tineri să înțeleagă mai multe chestiuni despre credință. Și tot ei să aleagă între ceea ce vor să pună în practică referitor la ceea ce sunt învățați de preoți, de Biserică, și între ceea ce nu vor“.
Așadar, este importantă „respectarea unei veritabile geneze a credinței în copil sau tânăr, fără a-i impune o gândire de adult. Această geneză are loc în chip minunat, prea puțin rațional și de multe ori direct (3), iar Dumnezeu își face lucrarea Lui. Copilul este înclinat în chip firesc, după cum scrie Vasile Băncilă, spre taina religiei. Nefolosirea acestui avantaj de multe ori a făcut să se piardă „arvunirea minunatelor recolte de mai târziu“ (4).
Unii au afirmat că, în tabără, preoții au „folosit un mod de comunicare adaptat zilelor noastre“, „s-a explicat cât să se înțeleagă mesajul“, s-a „folosit un limbaj adecvat necesităților“ tinerilor, „vârstei“ lor, „pe limba lor“, „pe înțelesul“ lor, „fără prea multă vorbărie fără rost“. „Adaptarea mesajului Bisericii constă în a fi explicit cu toată lumea și a avea răbdare până toată lumea înțelege mesajul într-un mod fără suferințe și plictiseală“. O tânără mărturisește că transmiterea „corectă“ a mesajului Bisericii poate duce la schimbarea vieții adolescenților: „Este destul de dificil să vorbești cu tinerii despre Biserică și este important modul de abordare al acestui subiect, pentru a nu fi înțelese greșit anumite aspecte. Adaptarea constă în folosirea unui limbaj cât mai apropiat lor, pentru că astfel vor vedea în cei responsabili de activitățile din tabără niște prieteni. În acest mod, tinerii vor asimila mult mai bine mesajul și poate chiar își vor schimba viața în bine“.
Captarea atenției tinerilor de astăzi, mai ales în privința unui subiect religios, constituie o provocare pentru orice misionar în rândul acestora, aspect sesizat și de altă tânără din jud. Neamț: „Această adaptare constă în vorbirea pe limbajul fiecărei grupe după vârstă, în organizarea activităților în așa fel încât mai ales copiii și tinerii cu o redusă putere de răbdare și concentrare să fie activi și să nu se plictisească, dar mai constă și în sufletul tânăr al animatorilor în activitățile și discuțiile cu aceștia“.
În Tabăra „Floare de colț“ nădăjduiesc că are loc acest transfer de valori creștine. Aceasta depinde în măsură foarte mare de calitatea personalului instruit pentru a face față acestor cerințe, dar și de pământul pe care cade sămânța cuvântului lui Dumnezeu. Să-L rugăm așadar „pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său!“ (Luca 10, 2).
3 Pr. dr. Naclad Constantin, Educația religioasă în cadrul slujirii preoțești, Editura Trinitas, Iași, 2007, p. 48
4 Vasile Băncilă, Inițierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, București, 1996, p. 20.
(Pr. Dr. Doru-Mihai Barna, Ziarul Lumina)