Importanța taberelor creștin-ortodoxe pentru misiunea Bisericii în rândul tinerei generații (I)

Valoarea actuală a unei tabere creștin – ortodoxe este pusă în evidență de contextul în care, așa cum afirma Părintele nostru Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei, „ritmul accelerat al societății umane de astăzi, cu transformările rapide ce au loc pretutindeni și în toate domeniile, necesită un răspuns din partea Bisericii. Structurile misionare ale acesteia sunt chemate spre o actualizare permanentă, pentru a nu deveni într-o bună zi un fel de ghetto, cu toate consecințele acestei stări. Acest fapt nu implică, desigur, schimbări în conținutul mesajului creștin, rătăcire cu mult mai mare, ci găsirea unor noi forme de propovăduire a lui Hristos, Care «ieri, azi și în veci este Același» (Evrei 13, 8), pentru a răspunde unor căutări și frământări specifice timpului“ 1. Cred că o astfel de formă de propovăduire actuală este și tabăra.
Tabăra, locul unde tinerii se descoperă pe ei înșiși
Taberele sunt un mediu în care, pe lângă diversele lucruri pe care le învață, tinerii au ocazia să îl găsească pe Dumnezeu și să experimenteze apartenența lor la Biserică altfel decât în parohii sau în familie. Așa cum, în general, parohiile nu sunt comunități de sfinți, ci de oameni obișnuiți, fiecare cu nevoile și căutarea lui, taberele sunt locul în care se află atât tineri care vin din familii practicante, cât și tineri care nu au primit nicio educație religioasă în familie. Astfel, între tineri are loc o adevărată întâlnire prin care ei descoperă ceea ce îi unește, dar și ceea ce îi face unici, se descoperă pe ei înșiși. Regăsindu-se pe ei înșiși, de fapt se regăsesc în Hristos și în Biserică.Cei care trăiesc în unire și prietenie se bucură unii de alții și de Dumnezeu, și tocmai această comuniune dintre ei este ceea ce îi poate întări sau le poate deschide calea de cunoaștere mai adâncă a Domnului Hristos, Cel Care vrea ca pe fiecare om să-l numească prieten al Său (In 15, 15).
Așadar, tabăra este un mediu propice de împărtășire a prezenței lui Hristos. Fie că este vorba de prezența harică din rugăciunea comună, din experierea Sfintelor Taine, din Cuvântul explicat și înțeles prin cateheză (întrupat în Euharistie) ori trăit în dinamica relațiilor cu ceilalți, Același Hristos Se împărtășește pe Sine tinerilor în toate aceste forme, prin harul Său și prin lucrarea oamenilor, în special a preoților care trăiesc pe pământ, dar își au rânduiala slujirii din cer.
Practic, una dintre cele mai mari minuni ale lui Hristos este că El Însuși Își săvârșește lucrarea misionară în Biserică prin Duhul Sfânt, chiar dacă ceea ce se vede este râvna și lucrarea preoților și a altor credincioși, ori formele exterioare de misiune. Fiind îndrăgostit de oameni, El vine în întâmpinarea lor și le dăruiește harul îndumnezeitor mai întâi prin invitația sau chemarea cuvântului Său, mai apoi „prin sălășluirea Sa în noi prin Taine“2 [1].
Toate aceste forme de prezență ale lui Hristos în tabără sunt forme de misiune, și de aceea tabăra este un spațiu misionar pentru că:
Ü îi cheamă pe tineri într-un loc al comuniunii și al dragostei, al considerației și respectului pentru celălalt;
Ü le respectă libertatea de a veni și de a alege un astfel de viețuire;
Ü le pune la dispoziție un spațiu potrivit pentru practicile liturgice (rugăciunile zilnice și celebrarea Sfintelor Taine);
Ü le pune la dispoziție un program echilibrat, care ține cont de viața lor, de nevoile lor personale în ansamblu și de cultura lor pe care o influențează (are loc o enculturație a Evangheliei în lumea tinerilor, în cultura lor care în multe cazuri tinde să se separe de corpul eclezial);
Ü le împărtășește și explică Cuvântul lui Dumnezeu, al Sfintelor Scripturi, interpretat în spiritul Sfintei Tradiții ortodoxe, prin prisma înțelegerii Sfinților Părinți care au avut mintea luminată de Duhul Sfânt, Cel Ce a inspirat scrierea Scripturilor;
Ü tinerii care participă în tabere și a căror viață se schimbă îi influențează și pe ceilalți tineri din anturajele lor, îndemnându-i să se roage împreună, să frecventeze biserica și să-și trăiască în mod conștient credința;
Ü mulți tineri sunt recrutați și instruiți pentru a sluji altor tineri (personalul de tabără care slujește copiilor și tinerilor participanți învățând valoarea dăruirii și a jertfirii de sine pentru celălalt, dând astfel mărturie creștină despre prezența lui Hristos în viața lor);
Ü tinerii sunt încurajați să intre în comuniune unii cu alții, să-și conștientizeze mai mult valoarea apartenenței lor la Biserică și a credinței lor;
Ü nu în ultimul rând, în tabără, creația este văzută ca dar al lui Dumnezeu, iar viziunea aceasta este receptată și asimilată mai ușor când activitățile și întreaga viețuire comună are loc într-un spațiu natural și reconfortant pentru sufletul și trupul fiecăruia. Aerul tare de la Durău, priveliștea și miresmele muntelui, sunetul pârâului, al ploii, al păsărilor și gâzelor, verdele intens sau crud al brazilor și al pajiștilor oferă experiențe care relaxează, liniștesc și reconfortează pe cei ce li se expun. În comparație cu vacanțele de vară la bloc cu praf, noxe și betoane încinse, ori timp petrecut în spații închise, o alternativă în aer liber contribuie mult la starea de sănătate și fizică și psihică. Locul în care se află cineva, dar și ceea ce vede, aude și simte îi influențează percepția asupra lumii din exteriorul său. Pe de altă parte, gândurile și cuvintele, reacțiile și atitudinile celor din jur pot influența percepția lumii interioare a cuiva.
Copiii aleg să vină în tabără pentru că vor să fie cu prietenii lor
Prin urmare, participarea într-o tabără influențează percepția copiilor și a tinerilor asupra lumii în care trăiesc, fie ea dinafara sau dinlăuntrul lor, iar valorile propuse acolo pot prinde rădăcini mai adânci, decât valorile (sau non-valorile) din alte medii. În tabără, Ortodoxia este prezentată și trăită, nu doar expusă teoretic. În tabără, forța anturajului este folosită în sens pozitiv, tinerii petrecând timp împreună și încurajându-se unii pe alții să se roage sau să își împărtășească frământări cu privire la credința lor. Astfel, ei își consolidează identitatea de creștini și își asumă într-un mod personal ceea ce alții (nașii, părinții) au făgăduit pentru ei până atunci în fața lui Hristos. Desigur, acest „atunci“ este un întreg proces, o întreagă devenire, o vârstă, o etapă, de la copil la matur, este vârsta adolescenței în care vlăstarul crud, fraged, se întărește și devine puternic și viguros.
Desigur, aceste inițiative de tabără nu rezolvă întru totul problema educației religioase, ele nu trebuie să fie nici singurele și nici primele (deși în anumite cazuri sunt primele) sau ultimele trepte în formarea creștinilor, dar pot fi un sprijin foarte mare în formarea bărbaților și a femeilor care mărturisesc pe Hristos în lume prin viața lor. Acest „foarte mare sprijin“ pornește de la lucruri aparent mici: familiarizarea cu preotul o săptămână în tabără, preot care este pus la dispoziția copilului, care are timp, capacitate de ascultare, uneori răspunsuri și îndemnuri părintești pentru el; familiarizarea cu practica constantă a rugăciunii, în fiecare dimineață și seară și la masă; pășirea pragului bisericii și privirea icoanelor într-o atmosferă de evlavie; ascultarea unui cuvânt de învățătură și punerea de întrebări; postul de miercurea și vinerea; primirea Sfintelor Taine; cinstirea sfinților prin ascultarea modelelor lor de viață și prin comuniunea cu ei prin rugăciune; împărtășirea credinței lor cu grupul de prieteni apropiați etc.
Totodată, formatul de tabără a Bisericii în care se înscriu grupuri de copii din școli exercită o influență și asupra unor copii care se aleg să vină în tabără mai mult pentru că vor să fie cu prietenii lor, copii care nu au văzut în familia lor poate niciodată rugăciune, mers la biserică sau primirea Sfintelor Taine, copii la care preotul nu ajunge nici măcar cu ajunul de Crăciun și Bobotează, copii care se spovedesc pentru pentru prima dată și se împărtășesc poate a doua oară în viață (prima dată fiind la Botez). Desigur, foarte mulți dintre participanții taberei sunt practicanți și acasă, și nevoile lor duhovnicești și de identitate creștină sunt validate, văzând că și alții, în mod public, deschis, își mărturisesc credința.
Programul taberei respectă întru totul libertatea persoanei
Când am vizitat Tabăra „Antiochian Village“ a Bisericii Ortodoxe Antiohiene din America, am auzit copii ortodocși din tabără care povesteau că în timpul anului, la școală, erau „stigmatizați“ pentru credința lor, arătați cu degetul, priviți ciudat de colegii lor și de cei din jur. Dar stări similare le trăiesc și elevi din România în școli sau în alte timpuri de comunități ale tinerilor. Or, din acest punct de vedere, a-i aduce pe ortodocși la un loc în tabără sau în alt context, le este de mare folos, întrucât li se validează reciproc nevoile duhovnicești, și ei constituie acel model de „turmă mică“ pe care o încurajează Hristos (Luca 12, 32).
De asemenea, influența taberei se extinde în anumite cazuri și la profesori care, văzând dăruirea animatorilor și „lipiciul“ pe care aceștia îl au la grupele lor de participanți, coerența programului de activități sau modul de organizare, prind încredere din ce în ce mai mare în astfel de tabere, ca inițiative ale Bisericii.
1 IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, „Parohia – element esențial al pastorații tinerilor“, apud monahia Siluana Vlad, pr. Gabriel Sorescu, Tinerii și Biserica în zilele noastre. Caiet de lucru pentru preoți în vederea diversificării activităților de pastorație a tinerilor, ediția a doua, Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 5.
2 Pr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pp. 19-20.
(Pr. Dr. Doru-Mihai Barna, Ziarul Lumina)