Fără nici o îndoială că, în ierarhia datoriilor unui creștin practicant, cunoașterea temeinică a învățăturii Sfintei Scripturi ocupă locul de frunte. Unii spun că o sensibilă carență a pastorației ortodoxe ar fi tocmai lipsa preocupărilor pentru cunoașterea sistematică a Bibliei. Nu este, așadar, greu de intuit că frații noștri protestanți și neoprotestanți au această impresie, făcând o comparație disproporțională cu supremația absolută (exclusivă și excesivă) pe care o acordă ei Cărții sfinte în activitatea misionară. Păstrându-ne departe de polemica interconfesională, în cadrul căreia am putea arăta cu ușurință exagerările fraților noștri, la o analiză lucidă trebuie să recunoaștem, totuși, că afirmația de mai sus are pe undeva și un dram de adevăr.
Supraîncărcați uneori de elemente secundare, fără importanță directă în dreapta creștere sufletească, rar ne aducem aminte de îndemnul Mântuitorului: „Cercetați Scripturile, că în ele aveți viață veșnică; și ele sunt cele care mărturisesc despre Mine” (In. 5, 39), sau de cuvintele Sfântului Apostol Pavel conform căruia Sfintele Scripturi „pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Iisus Hristos” (II Tim. 3, 15). Nu putem omite, de asemenea, completarea fericită pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o aduce acestor povețe biblice într-una dintre omiliile sale: „Cunoașterea Scripturilor întărește duhul, curăță conștiința, smulge patimile înrobitoare, seamănă virtutea, ne ridică deasupra săgeților diavolului, ne face să locuim aproape de cer, eliberează sufletul de legăturile trupului, dându-i aripi ușoare și face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodată mai bine”.
În cultul ortodox, așa cum lesne se poate observa, citirea Scripturii are un loc destul de vizibil: prezența fragmentelor evanghelice și apostolice în cadrul Dumnezeieștii Liturghii și al Sfintelor Taine ori ierurgii, chiar și al Laudelor bisericești (Vecernie, Utrenie etc.) Aceasta rezolvă, însă, parțial problema, întrucât, dacă lectura publică prezintă credincioșilor anumite fragmente de text biblic, lipsa contextului și a unei tâlcuiri cuprinzătoare face din asimilarea mesajului scripturistic respectiv un deziderat neatins. Aceasta în condițiile în care practica citirii Cazaniei a fost abandonată peste tot, iar timpul alocat predicii sau omiliei, fatalmente limitat, uneori nu reușește să aducă, în proporții necesare, discursul biblic mântuitor în conștiințele ascultătorilor.
De aceea, oportunitatea unui dialog catehetic săptămânal care să-și propună o lectură sistematică a Bibliei, însoțită neapărat de comentariile lămuritoare ale Sfinților Părinți și ale diverșilor autori moderni, devine cât se poate de firească. Pot participa credincioși de vârste diferite care doresc să cunoască în profunzime învățătura biblică. Pe lângă lectura organizată a Noului și a Vechiului Testament, în cadrul acestor întâlniri se pot relua, cu exegezele de rigoare, pericopele citite în cadru liturgic. O astfel de preocupare pentru studiul Scripturii în mediul eclesial trebuie, bineînțeles, dublată de un program particular de lectură și meditație sfântă asupra „cuvântului mântuirii” (Fapte 13, 26). (pr. prof. drd. Marius Daniel CIOBOTĂ)
