Numai cunoașterea despre Dumnezeu, doar, – conduce la mîndrie, aroganță, reală necunoaștere a lui Dumnezeu, decădere spirituală și morală și împărtășirea destinului demonilor. A-L cunoaște pe Dumnezeu prin relație personală, reprezintă adevărata cunoaștere a Lui ( Jud. 2.10-14; 1 Cor. 8.1-3; Iac. 2.19; 1 Ioan 2.4; 1.6).
O asemenea cunoaștere a lui Dumnezeu este sursa vieții veșnice, a unei vieți binecuvîntate, a speranței mîntuirii depline și a deplinei bucurii ( Ps. 23; Ioan 17.3; Rom. 8; Fil 4.4).
Oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu au putere spirituală și realizează lucrări mari ( Dan. 11.32).
Ei au gînduri și concepții înalte despre Dumnezeu (Dan. 2.19-23; 4.1-3).
Ei au putere spirituală de a confrunta pe cei păcătoși și de a înfrunta păcatul ( Ex. 32.19-29; Fapte 5.3-11).
Ei dovedesc o mare îndrăzneală pentru cauza lui Dumnezeu
(Dan. 3.16-18; Fapte 5.29; 20.24).
Cea mai mare obligație a Bisericii – a-L cunoaște pe Dumnezeu prin relație personală și a-L arăta pe El în toată gloria (Ier. 9.23-24; Ioan 17.3; Efes. 1.17-23; 3.8-11,14-19).
Cunoașterea lui Dumnezeu este lucrarea harului suveran al lui Dumnezeu, indicînd inițiativa lui Dumnezeu în dragoste, alegere, chemare, răscumpărare, sfințire, păstrare și glorificare. Nu noi avem inițiativa în a ne împrieteni cu Dumnezeu, ci El are inițiativa, făcându-ne să-L cunoaștem prin descoperirea dragostei Lui
Ceea ce este cel mai important nu este faptul că eu Îl cunosc pe Dumnezeu, ci aspectul mai cuprinzător că El mă cunoaște pe mine (Gal. 4.9; Ps. 139).
Faptul că Dumnezeu mă cunoaște, reprezintă adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu și fundamentul mîntuirii și a vieții veșnice ( Ps. 1.6; Mat. 7.21-23; 25.11-12; 2 Tim. 2.19).
Oamenii care sînt cunoscuți de Dumnezeu sînt cele mai potrivite unelte în mîna Lui, pentru a se realiza lucrările Sale și pentru împlinirea celor mai profunde nevoi ale poporului Său
Viața acestor oameni este transfigurată de gloria lui Dumnezeu
– Cum poate cineva să-L cunoască pe Dumnezeu
Prin a auzi Cuvîntul lui Dumnezeu și a-L primi, potrivit interpretării Duhului Sfînt, prin credință cu aplicare la propria persoană (1 Tes. 2:13; Efes. 1:13; Evr. 4:12-13).
Prin a observa natura și caracterul lui Dumnezeu, așa cum sunt revelate în Cuvîntul Său și în lucrările lui Dumnezeu (Ex. 14:31; Ps. 107:42-43).
Prin a accepta invitațiile lui Dumnezeu și a împlini voia Sa, ceea ce poruncește El (Isaia 6:8; Mat. 7.21-23; Evr. 10:7).
Prin a recunoaște și a te bucura de dragostea pe care El ți-o arată, prin faptul că te invită în părtășia Sa divină (Ex. 24:9-11; 2 Sam. 7:17-29; 1 Ioan 4.8,16,19).
Prin a accepta să intrăm, prin credință, într-o relație personală cu Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1.12-18; 6.29-29; 14:6, 9).
Sîntem chemați să Îl urmăm pe Iisus Hristos ca și ucenici ai Săi; doar în acest fel vom cunoaște într-un mod viu și personal adevărurile despre Dumnezeu
