Dacă vrei să te mântuiești, fă lucruri mântuitoare; iar dacă nu, treaba ta, numai să știi că nu poți lucra și lui Dumnezeu, și lui mamona. Să ne hotărâm, așadar, să mergem hotărâți pe calea mântuirii, fără să ne înclinăm nici la stânga, nici la dreapta. Să respingem împărțirea sufletească și să ne îndreptăm picioarele șchiopătătoare! Ce veți spune despre un bolnav care zace într-un spital bun, este supravegheat de un medic bun, primește medicamente potrivite exact pentru boala lui, dar le disprețuiește pe toate: nu-l ascultă pe medic și nu ia medicamentele? Ce veți spune, de asemeni, despre cel ce stă în fața unui izvor curat, simte setea și are posibilitate, chiar are nevoie să-și potolească setea tocmai de la acel izvor, dar, în loc de aceasta, lasă izvorul și fuge la răul cel plin de tină, de târâtoare și de murdărie și de acolo bea apă, care nu-i astâmpără setea? Desigur că nu veți fii de acord nici cu unul , nici cu celălalt. Dar oare nu asupra noastră înșine vom proclama această condamnare dacă, având la dispoziție toate mijloacele mântuitoare, nu ne vom folosi de ele cum se cuvine? Și nu nouă ni se va adresa, oare, mustrarea lui Dumnezeu: „Pe mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, și și-au săpat fântâni sparte, care nu pot ține apa” (Ier. 2,13). Așadar să-I mulțumim Domnului, că, în marea Sa milostivire, Și-a apropiat de noi atât de mult mântuirea Sa. Dar să punem și noi umărul! Calea mântuirii ne-a fost arătată și lămurită. Ea se află în fața noastră. Dar, cu toate acestea, nu ne vom mântui, dacă nu o vom parcurge! Am spus: află și păstrează învățătura credinței și, primind putere de la Sfintele Taine, mergi pe calea poruncilor, sub călăuzirea pastorilor. Cunoașterea credinței și a poruncilor, Sfintele Taine și cu îndrumarea preoților alcătuiesc împreună calea mântuitoare, care se află în fața noastră. În ce se află întreaga lucrare a mântuirii? În urma acestei căi. Haideți deci s-o urmăm! „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (II Cor. 6,2).





