Implicațiile profunde ale acceptării prostituției sau deschiderii caselor de toleranță



„O legislație permisivă față de femeile care practică prostituția afectează în cel mai înalt grad și pe termen lung, educația și moralitatea existentă” Foto: Julia Freeman
„O legislație permisivă față de femeile care practică prostituția afectează în cel mai înalt grad și pe termen lung, educația și moralitatea existentă” Foto: Julia Freeman

Aș începe următoarea expunere, prin a formula câteva întrebări simple. Ce ar trebui să înțelegem prin cuvântul „prostituție” și de unde derivă acest cuvânt? Nu este prostituția o formă demonică a materialismului? Ce credeți oare, că desemnează sintagma „casă de toleranță” și până unde merge această „toleranță”? Nu merge această „toleranță”, de multe ori, până la cele mai stranii perversiuni sexuale ș.a.m.d.?
Aș aminti, din istoria noastră, că prostituția a mai fost legalizată o dată, în perioada interbelică (prin anii’30) și cartierul plin de bordeluri din București, botezat în batjocură contra creștinilor „Crucea de piatră”, a rămas de tristă faimă și a atras pe calea pierzaniei mii și mii de femei creștine din toată țara.
Noua reglementare a prostituției
Emisiunea „Între Bine și Rău”, difuzată pe postul TVR 1 în seara zilei de 13 martie 2007 a adus în centrul atenției publice un neașteptat proiect de „legalizare”, sau mai bine zis de nouă „reglementare” a prostituției.
Însă, noul Cod Penal la care încă se „lucrează”, se pare că nu dorește să o mai incrimineze, pe motivul „obiectiv” că, legea nu mai poate fi aplicată, că amenzile sunt prea mari și că nu sunt efectiv plătite de persoanele acuzate de practicarea prostituției. Așa că, uitându-se la alți vecini de-ai noștri, la legislația din alte state europene, precum Olanda, Germania ș.a. (mai „înaintate”), unii parlamentari s-au decis să aducă noi schimbări în domeniu și, totodată să impoziteze activitățile aferente acestuia, ca și când prin asta s-ar eradica sărăcia.
Trebuie remarcat că nici momentul n-a fost ales întâmplător: 13 martie, în Postul Mare al Sf. Paști. Fără îndoială că, artizanii proiectului de modificare a articolului vizând prostituția au știut acest lucru și au mizat tocmai pe faptul că, în această perioadă, Biserica Ortodoxă Română și chiar toți creștinii în general, vor rămâne negreșit lipsiți de reacție, adică se vor afla în imposibilitatea totală de a se împotrivi cum se cuvine, și ca atare se vor trezi poate prea târziu și în fața faptului împlinit.
O problemă foarte gravă pentru societatea românească
Ca tânăr autor de cărți și creștin ortodox, voi face poate opinie separată față de acești domni „binevoitori” și „patrioți”, analizând această problemă și pe care eu unul, o consider nu suficient de gravă, ci foarte gravă pentru societatea românească. Nu mă îndoiesc de faptul că există opinii pro și contra, motivate de subiectivitate sau de diverse interese. Dar, eu cred că, ceea ce este cel mai important este să rămânem cât mai lucizi și obiectivi, să încercăm pe cât posibil să descifrăm orice s-ar ascunde în spatele acestei imense „afaceri” pentru statul român și persoanele în cauză, practicante sau beneficiare a acestor „servicii”.
Proiect lipsit de substanță
În opinia mea, mai întâi acest proiect de „racordare la valorile și normele” Uniunii Europene e lipsit de substanță atâta vreme cât nu avem adoptată o Constituție a acesteia. Rămâne astfel, la alegerea noastră ce legi adoptăm la nivel național. Nimeni nu ne poate obliga să imităm legislația vreunui alt stat european. „Legalizarea” prostituției în România este prin urmare responsabilitatea consilierilor și politicienilor români, dar și a poporului român, deoarece implicațiile acesteia sunt nebănuit de mari în cadrul interesului general.
Dacă ținem cont, fie și numai de faptul că, peste 80% dintre români se declară ortodocși, că Ortodoxia a condamnat întotdeauna și categoric prostituția și depravarea, iar intelectualii noștri autentici resping o asemenea „reformă”, văzută ca profund imorală și nocivă pentru dezvoltarea personalității umane a tinerelor generații, atunci nu este firesc să ne întrebăm, domnilor și doamnelor, ce se urmărește de fapt prin promovarea acestor norme legislative care să permită includerea unei noi meserii în nomenclatorul oficial existent, precum prostituția? Nu este firesc să vedem în aceasta un tupeu formidabil față de o țară cu o populație în proporție covârșitoare ortodoxă?
Poate că ar fi mai bine să nu ne pierdem în amănunte și să pierdem esența lucrurilor. Să vedem deci care ar fi scopurile urmărite de fapt (ascunse în mare măsură publicului) și efectele adoptării acestor norme.
Legislația permisivă poate afecta pe termen lung moralitatea
În primul rând, o legislație permisivă față de femeile care practică prostituția afectează în cel mai înalt grad și pe termen lung, educația și moralitatea existentă, și așa destul de zdruncinată de perioada ateistă a comunismului, dar și de tranziția îndelungată către capitalism. Această legislație nu va face alt lucru decât să încurajeze și mai mult prostituția, care ar avea astfel toate șansele să devină „sport național”! Ea se va generaliza și îi va atrage pe mulți dintre români (curioși sau slabi în fața unor astfel de ispite întâlnite la tot pasul) și românce, care ar prefera aceste câștiguri mai mari și mai ușor de obținut. Sunt doar atâtea fete frumoase în România și atât de puține perspective de viitor…
Ea va încuraja în mod cert și alte patimi și vicii, precum consumul de droguri, libertinajul, perversiunile sexuale etc., care îi vor îndepărta pe tineri și mai mult față de datoriile firești pe care ei le au față de familie, față de societate, față de semenii lor, și chiar față de Dumnezeu. De ce¬? Pentru că se leagă unele de altele.
Educația și morala creștină și familia, ținta atacurilor
În acest fel, să reținem faptul, că este atacată educația și morala creștină și în mod special, familia. Pentru că, în mod cert infracțiunea adulterului va deveni complet inutilizabilă și desuetă, iar prin cultivarea relațiilor extra-conjugale (pentru început prostituate, apoi amante) familia va fi ruinată treptat și sigur. Iar numărul divorțurilor, foarte mare și în prezent (și nu numai în România; de circa 70% din totalul căsătoriilor oficiate în unele țări!) va exploda pur și simplu. Trebuie să reflectăm mai ales asupra faptului, că prin recurgerea la serviciile „mașinii de făcut sex” (deținătoare de „tehnici ultrasofisticate”, orientale sau nu…), va crește fără nici o îndoială nemulțumirea față de partenera de viață (pentru „lipsa de profesionalism” sau refuzul perversiunilor sexuale!), care nici ea desigur, nu va putea fi de acord să devină un simplu element de decor, și putem anticipa că ulterior se va arunca în consecință, răzbunându-se, într-o altă relație…
Se va da undă verde și extinderii pieței drogurilor
În al doilea rând, prin înflorirea prostituției se va da undă verde și extinderii pieței drogurilor. Și, la fel ca în alte state europene care au permis prostituția, se vor adopta reglementări cu mult mai blânde față de producătorii, traficanții și consumatorii de droguri! Ne putem aștepta la așa ceva. În fond, de ce să nu recunoaștem, sunt la mijloc interese financiare uriașe pentru acapararea acestei piețe de desfacere din România, atât pentru toți cei enumerați aici, dar și pentru forțele oculte care au tot interesul să ne mențină într-o stare perpetuă de sărăcie și de ignoranță, sau într-o stare de manipulare fără de ieșire. Cei avizați știu desigur la cine mă refer, adică la masonerie.
Având în vedere momentul ales de artizanii proiectului „modernist”, la numai două luni și jumătate de la aderarea efectivă a României la structurile UE și susținerea lui într-o emisiune de largă audiență de la televiziunea publică, de către ministrul Justiției și cel de Interne (care au adus argumente complet neconvingătoare, reducționiste la nivelul societății și uneori, de-a dreptul puerile, precum că, s-ar rezolva problema socială a multor femei, problema sănătății lor, dar și a consumatorilor de sex, ar crește veniturile la buget cu jumătate de miliard de lei anual…) iar ca invitați au mai punctat câte ceva, însăși câteva „practicante” ale „meseriei” și un gigolo prezentat ca „actor” și regizor de filme porno (premiat pe plan internațional!), putem trage iarăși o concluzie importantă: această inițiativă vine din exteriorul României și la cererea unor cercuri europene, care apreciază tocmai munca acestor doi miniștri de la acea vreme (d-na Macovei și d-l Blaga), care au dat rezultate notabile.
Adevărul trist este că acești doi miniștri pomeniți mai sus m-au dezamăgit prin pasiunea lor pentru „reglementarea” pe baze noi a prostituției. Inițiativa lor corespunde societății secularizate la care ne-am alipit (și în care vom fi înglobați sau absorbiți) și care nu dorește în chip tot mai evident, să ne păstrăm propria identitate națională de popor creștin-ortodox. Ea ne dorește într-o nouă formulă, „reformată” sau protestantă chiar. Pentru că numai protestantismul, din care au izvorât mii de secte în întreaga lume, încuviințează pe ascuns sau nu, prostituția.
Argument forte
Dar argumentul forte împotriva „liberalizării prostituției” îl putem găsi lesne, chiar în însăși legislația internațională privind drepturile omului, în Convenția privind exploatarea femeilor, ratificată de România încă din 1951. Nu putem fi de acord cu desființarea acestui tratat printr-o lege a Parlamentului, așa cum ne îndemna dl. Vasile Blaga în această emisiune. Pentru că, prostituția este nu numai un mare păcat sau un pericol social grav, ci ea lezează și viciază profund modul nostru de viață, demnitatea ființei umane (a femeii) și conduce la consecințe grave, nu numai din punct de vedere moral, așa cum am mai arătat.
Din punct de vedere creștin, am putea obiecta desigur că, prostituția sau desfrânarea (generală) păcătuiește prin aceea, că se abate clar de la legile firii și are ca suport trupul omenesc (templu al lui Dumnezeu). Căutarea plăcerilor trupești devine o mare obsesie și este o manifestare diavolească. Căutarea plăcerii este o lozincă care exprimă „spiritul vremii” sau „filosofia” lui Antihrist, în acord cu altele de genul: „Simte și trăiește!”, „Trăiește clipa!”, „Viața e scurtă”, „Să trăiești puțin dar bine…” etc.
Agresiune crescândă față de Ortodoxie
În fața acestei amenințări reale și agresiunii crescânde față de Ortodoxie (chiar dacă indirectă), societatea românească și intelectualitatea trebuie să ia atitudine cât mai urgent. Referendumul propus de singura persoană din emisiunea pomenită, care s-a opus „legalizării păcatului” (dl. George Pruteanu) este o soluție, având în vedere importanța acestei probleme pentru păstrarea sănătății morale a națiunii noastre. În același timp, cred că sunt necesare marșuri de protest în întreaga țară pentru a sensibiliza clasa politică, pentru a o trezi din starea vegetativă în care se află, când nu e campanie electorală.
Să ne amintim cum au reacționat musulmanii din statele arabe, când s-au publicat acele jigniri la adresa lui Mahomed într-un ziar danez. Noi nu suntem atât de înflăcărați de felul nostru, dar întotdeauna ne-am apărat credința și neamul în fața oricăror agresiuni majore la adresa lor. Să ne mai amintim și de faptul că nu ne face cinste lipsa de reacție în fața marșului homosexualilor din București și nici cea arătată față de încercarea de scoatere a icoanelor și simbolurilor religioase din spațiul public.
Biserica va supraviețui prin voința Sa
Consider că între timp ne-am mai trezit din indiferența sau letargia care ne-a cuprins. Dumnezeu ne va lumina în continuare și ne va întări să rezistăm oricărui asalt venit din partea „spiritului vremii” sau secularizării actuale. Biserica va supraviețui prin voința Sa. Important este ca noi înșine, să nu ne înstrăinăm față de Dumnezeu, să nu-I întoarcem spatele și nici să nu-i lăsăm expuși pe semenii noștri. Și ce poate fi mai important decât să-L slăvim și să-I apărăm numele, îndeosebi noi cei botezați cu Duhul Sfânt?
Să nu uităm nici adevărul că, în fiecare dintre noi există o anumită lucrare a lui Dumnezeu. Avem cu toții deci, un dar primit și în același timp unele datorii de la care nu ne putem sustrage. Așa cum, dintre toți românii, Ștefan cel Mare și Sfânt se gândea atât de mult la moștenirea pe care o va lăsa urmașilor și-i îndemna pe supușii săi să procedeze la fel, așa și noi cei de astăzi suntem datori față de prezentul și viitorul României, adică față de copiii noștri și generațiile care vor veni după noi până la sfârșitul veacurilor, sfârșit pe care nimeni dintre noi nu-l poate ști.
Iată de ce, avem cu toții o responsabilitate imensă în acest sens. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.
Radu IACOBOAIE