„Imperiul răului”. Aceasta este caracterizarea care se face regimului de la Teheran în ultima perioadă, mai ales în contextul escaladării tensiunilor din Orientul Mijlociu care ar putea degenera oricând într-un război sângeros și cu efecte neprevizibile. Lăsând deoparte chestiunile politice și geostrategice, Iranul are o bogată istorie, aici avându-și originile și momentele de glorie Imperiul Persan, unul dintre cele mai mari și mai importante ale lumii.
O vizită în Iran în acest moment nu este o extravaganță, ar fi chiar o variantă aproape sinucigașă. Conflictul deschis dintre iranieni și americani, unul cu rădăcini mult mai vechi, a reizbucnit cu intensitate atât prin declarații belicoase, cât mai ales prin acțiuni militare. De aceea, a zbura spre Iran, fie și cu cele mai pașnice intenții, este total contraindicat.
Și totuși… . Iranul oferă și altceva în afara acestei imagini urâte a spectrului unui război nimicitor. Iranul este locul unde Cirus cel Mare a pus bazele unui imperiu temut și respectat. Monumentul său funerar este acum un loc turistic, dar așa cum s-a întâmplat și cu mormintele faraonilor egipteni, prădătorii nu l-au ocolit.
La câțiva zeci de kilometri de Pasargad, locul unde a fost îngropat „părintele” Imperiului Persan, se află vechea capitală, Persepolis. Întinsă pe foarte multe hectare, fosta capitală persană mai păstrează amprenta anilor de glorie. Basoreliefuri și scene sculptate în piatră sunt mărturia vremurilor de altădată. Este locul unde regi și prinți s-au închinat pentru a nu fi călcați în picioare de temuta armată persană a lui Darius sau a altor mari conducători persani care i-au urmat.
De la Ahura Mazda la Hafez
Iran mai înseamnă și locul unde s-a născut și încă mai dăinuie credința zoroastriană. În orașul Yazd, aflat relativ aproape de Afganistan, se mai găsesc turnurile tăcerii, două la număr, unul pentru bărbați și celălalt pentru femei, dar și o mică parte din clădirile care înconjurau acest complex. Ahura Mazda, zeul suprem al acestei religii, poate fi văzut, de asemenea, în mai multe locuri din Yazd.
Aici, ca și în alte orașe ale Iranului, se găsesc grădini cu multă verdeață și apă, unele dintre ele străjuite de ziduri care te fac să te simți într-o lume idilică, departe de zumzetul nebun al străzilor. Asta și pentru că în Iran orașele sunt extrem de aglomerate, iar multe lucruri din viața de zi cu zi se confundă cu strada.
La fel este și în Isfahan, un centru recunoscut pentru toleranța sa religioasă, dar și la Shiraz, orașul unde s-a născut, a trăit, a compus și a murit cel mai mare poet persan, Hafez.
La Isfahan aveam să aflu și care e cea mai de preț comoară a Iranului: oamenii. Acest amănunt ne-a fost dezvăluit la scurt timp după ce am pus piciorul pe pământ iranian.
Rătăciți pe străzile acestui mare oraș, am fost văzuți de un localnic care în afară de limba sa natală nu mai știa „boabă” din altceva. Ei bine, acel bărbat, care nu s-a dezlipit nici un moment de o bicicletă de o vârstă cu el, ne-a condus prin semne spre locul unde se afla centrul vechi al Isfahanului. A stat după noi mai bine de o oră, iar la final a fost fericit că ne-a ajutat, refuzând orice fel de cadou din partea noastră.
Teheran, viața în viespar
Capitala Teheran este un adevărat viespar, în care metroul circulă cu vagoane pentru bărbați și vagoane doar pentru femei, iar dacă nu ești suficient de vigilent poți urca sau coborî fără să-ți fi dorit asta. Adversitatea față de SUA se vedea cu ochiul liber și acum aproape trei ani, iar fosta ambasadă americană a ajuns un loc unde spiritul artistic avea frâu liber.
Tot în capitala Iranului se găsește și palatul fostului șah Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, care în iunie 1973 a vizitat și Suceava, pentru ca ulterior, în 1979, să fie înlăturat de la putere în urma Revoluției Islamice.
În Teheran, ca în toate celelalte orașe, moscheile sunt la loc de cinste, iar în interior credincioșii își spun rugăciunile cu regularitate. Sunt și moschei mai vechi, dar unele ridicate recent sunt colorate strident, iar în interior unele dintre acestea sunt placate cu zeci de mii de bucățele de oglindă.
Construcții noi din materiale moderne stau alături de dărăpănături, iar pe stradă toată lumea cumpără și vinde, așa cum se întâmplă de altfel în tot Orientul.
