„Se cuvine ca întâistătătorii Bisericilor să învețe în fiecare zi, și cu deosebire în duminici, întregul cler și popor, cuvintele dreptei credințe, culegând din Scriptura dumnezeiască înțelesurile și judecățile adevărurilor…” (Canonul 19, Sinodul Trulan – 692 d.H.)
„Cuvintele vieții veșnice”
Acest canon dat de către Sfinții Părinți participanți la sinoadele ecumenice subliniază obligativitatea și responsabilitatea predicării cuvântului dumnezeiesc și mântuitor; și pune în relație predica cu Sfânta Scriptură, care este cuvântul dumnezeiesc prin excelență.
De aici rezultă că Scriptura și predica sunt într-o legătură strânsă și se intercondiționează.
Astfel, predica nu poate fi decât o continuare firească, normală, a Sfintei Scripturi. Liturghia are ca punct central citirea unui text din Sfintele Evanghelii ca actualizare a predicii Mântuitorului Iisus Hristos, căci El are „cuvintele vieții veșnice”.
„Predica constituie o nouă etapă de împărtășire a lui Dumnezeu credincioșilor”
Deci, Evanghelia sau Scriptura nu lipsește din cadrul spațiului eclesial; astfel că predica constituie nu o completare, ci o necesitate, prin care se oferă o imagine explicită tuturor celor care participă la împărățirea prin cuvânt, căci „prin auzire vine credința”.
Dacă preotul reușește ca prin predică să actualizeze adevărurile dumnezeiești și să le transmită (prin cuvânt) în mintea și inima credinciosului ascultător și participant la Sfânta Liturghie, desigur că se provoacă cumva și dorința unei împărtășiri reale a Euharistiei.
Deci, predica constituie o nouă etapă de împărtășire a lui Dumnezeu credincioșilor, dar ea nu se oprește la acest nivel, ci duce către Taină, către Taina Cuvântului viu și lucrător. Predica constituie, astfel, etapa care face legătura între Cuvânt și Taină, între Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică.
Tainele se primesc întâi prin cuvânt
Faptul că din cei care participă la Sfânta Liturghie primesc Împărtășania doar o parte, șansa predicii este, de fapt, șansa împărtășirii prin cuvânt; iar credința trăită în cuvânt îl face pe Hristos prezent și lucrător.
Tainele se primesc întâi prin cuvânt. Preotul rostind pericopa evanghelică se împărtășește cel dintâi de Cuvântul dumnezeiesc, dar, imediat, el, cel împărtășit de Cuvânt, împărtășește aceeași valoare a Cuvântului credincioșilor. La fel, preotul se împărtășește cel dintâi la Liturghie cu Trupul și Sângele Domnului și apoi el cel împărtășit împărtășește Trupul și Sângele Domnului credincioșilor ce s-au pregătit de întâlnirea concretă cu Dumnezeu.
Iată, așadar, folosul real al predicii și posibilitatea împărtășirii de Cuvântul Lui Iisus Hristos prin cuvântul predicatorial al preotului.
(Pr. Răzvan-George TOPALĂ)
