Dacă pregătirea unui adult pentru primirea Împărtășaniei implică, așa cu precizam cu ceva timp în urmă, împlinirea unui canon special de rugăciuni, atât înainte, cât și după primirea acesteia, în cazul copiilor intervin unele schimbări și lămuriri.
Unii credincioși manifestă dorința de a-și aduce frecvent copiii la Biserică, mai ales pentru primirea Împărtășaniei, știindu-se că până la vârsta de șapte ani micul creștin poate primi Euharistia fără să fi primit Taina Spovedaniei și fără o pregătire extrem de minuțioasă. Alți părinți, însă, fie din neștiință, fie doar dintr-o tradiție populară, vin la Biserică alături de copii, în momente nepotrivite cu programul liturgic, sau când copilul are unele probleme de sănătate.
Pentru ca atmosfera slujbelor să se desfășoare normal, netulburată, se recomandă ca împărtășirea copiilor să aibă loc cu acordul prealabil al preotului, obținut într-o discuție particulară cu acesta, din mai multe motive. În unele situații, preoții sunt puși în fața faptului împlinit, ca indiferent de felul și de momentul slujbei să-i împărtășească pe prunci, iar în altele, nerăbdarea justificată a micuților conduce la deranjarea atmosferei de rugăciune. Ca o recomandare, preoții pot stabili de comun acord cu părinții pruncilor o zi sau mai multe în care să aibă loc primirea Împărtășaniei, pentru ca și preoții să se adapteze situației din timp. O soluție ideală ar fi programarea copiilor pe categorii de vârstă în zile și la ore diferite, în funcție de programul liturgic al parohiei respective. Legătura dintre noii creștini și Biserică trebuie să fie asigurată încă din copilărie, în primul rând de către nașii de Botez, cu susținerea părinților. Cu cât copilul crește mai apropiat de Biserică, este adus frecvent la Biserică pentru Împărtășanie, cu atât mai mult relația sa cu Dumnezeu are șanse serioase de reușită. Unii prunci introduși târziu în atmosfera liturgică manifestă teamă, uneori frică și chiar repulsie față de Biserică. Pe de altă parte, odată cu creșterea pruncului în vârstă, primirea Împărtășaniei trebuie să devină un act deosebit, special în viața acestuia.
Pentru a-l motiva pe copil și a nu minimaliza înțelesul Împărtășaniei ca fiind ceva numai pentru copii, părinții și nașii sunt datori să se pregătească ei înșiși pentru primirea acestei Taine, pentru a le demonstra micuților că, într-adevăr, acest act prezintă o importanță deosebită pentru întreaga familie. De aceea, considerăm firesc ca de fiecare dată, sau cel puțin în mod regulat, atunci când copiii sunt aduși la împărtășit, părinții și nașii pruncilor să primească și ei această Sfântă Taină, devenind modele concrete pentru noii „atleți ai lui Hristos”.
(www.ziarullumina.ro)





