Pe lângă cunoscutele colinde, exisă și alte cântări bisericești din cultul ortodox specifice acestei sărbători și care au o importanță și o frumusețe deosebite; acestea sunt prezente în tipicul și în rânduiala Vecerniei, Utreniei și Liturghiei praznicului și reflectă mai ales importanța teologică sau dogmatică a Nașterii Domnului, „pentru noi și a noastră mântuire”, după cum mărturisim în Simbolul credinței, la fiecare Sfântă Liturghie.
În ajunul Nașterii Domnului se săvârșesc Vecernia (de regulă unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare) și mai apoi Litia praznicului; astfel la începutul Vecerniei, odată cu care începe și prăznuirea sau ziua liturgică, stihira glasului ne îndeamnă pe toți: „Veniți să ne bucurăm întru Domnul, vestind taina ce este de față. Zidul cel despărțitor acum cade… heruvimul nu mai păzește pomul vieții… iar eu mă împărtășesc din dulceața din rai… Ce vom aduce Ție Hristoase că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi?… Mare este mila Ta, Doamne, mărire Ție!” – iată încă de aici subliniată importanța venirii în omenire a Mântuitorului pentru a repara neascultarea primilor oameni, a protopărinților noștri izgoniți din Rai.
Urmează mai apoi rânduiala după cum o cere tipicul slujirii praznicului, iar la vremea cuvenită, prochimenul sau cuvântul scurt dinaintea citirii Apostolului (a epistolelor apostolice din Noul Testament) ne face conștienți de veșnicia și puterea nemărginită a lui Dumnezeu: „Fiul Meu ești Tu… voi da neamurile moștenirea Ta și marginile pământului stăpânirea Ta” (Ps. 2, 7-8) – sunt cuvinte proorocite de Psalmistul David cu câteva veacuri înainte de venirea lui Mesia, mult așteptat.
În cadrul Litiei (litanie însemnând rugăciune), după rugăciunile specifice rostite de preot, tuturor credincioșilor li se vestește: „Mare și uimitoare minune s-a săvârșit astăzi: Fecioara naște și pântecele nu I se strică; Cuvântul Se întrupează dar de Tatăl nu Se desparte…” – în termeni teologici sau dogmatici vorbind, persoana Mântuitorului deși întrupată își păstrează întreaga dumnezeire în Sfânta Treime, fapt care depășește puterea noastră de înțelegere și se accede prin credință.
Cântarea Troparului, care încheie Vecernia și Litia, este cunoscută și familiară multor credincioși atât pentru frumusețea melodică, cât și pentru frumusețea exprimării: „Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul Nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat, să se închine Ție, Soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție!” – cei trei magi veniți din orient erau inițiați în tainele astrologiei, iar acum au cunoscut pe Cel ce a făcut întreg universul, dar care S-a smerit pentru noi și S-a născut, modest, în iesle, la marginea Betleemului. (Diac. Bogdan Neaga, Ziarul Lumina)
