Îmi plac femeile lui Cioloș!

Am scris aceste rânduri când două femei erau luate la întrebări în văzul națiunii de niște berbanți semiîncruntați, porecliți parlamentari. Vai, oribilă poveste! Noroc că nu s-a întâmplat nimic. Trăind în țara violatorilor din Vaslui mă puteam aștepta la orice. Iată ce am scris în seara cu pricina:
Habar n-am cum și-a făcut Cioloș, cu o viteză nebună, nefirească, echipa de miniștri! Ori i-a dat cineva lista – persoană stimabilă, neicusorule, becher, nu spui cine! – care era gata de când hăul, ori s-a pus el pe ghicit, culegând din peisajul multicolor al străzii tehnocrați. Femeile fiind mai colorate, a picat pe femei. Nu știu pe nimeni sau mai pe nimeni, ceea ce ar fi un semn bun. Să nu-l mânii pe Dumnezeu, am vorbit de vreo două ori în viață cu Comănescu, diplomat de carieră, care-i de pe la Horezu, iar eu am ispășit aproape un deceniu de ziaristică pe meleagurile Vâlcii. Cred că am vorbit despre portul românesc din zonă, contrastul alb-negru splendid al costumelor de Vaideeni, întâlnindu-ne la Bruxelles. Și pe Dâncu cred că l-am întâlnit o dată, de două ori. Era ceva ministru în guvernul Năstase și aveam o prietenă comună, fascinată de inteligența lui, Monica Ghiurco, ziaristă de televiziune. Eu îi spuneam Monicăi despre stele și ea îmi istorisea cât de deștept e Dâncu, încât m-a băgat la bănuieli. Măritându-se repede cu altul, am tras concluzia că nu era decât un sentiment platonic ardelenesc înfocat. În rest mă uit pe listă și n-am de ce mă apuca. Azi am deschis televizorul și, spre norocul meu, am ascultat două doamne ministrese. Una e pentru Finanțe. M-a cucerit. Nu știu cum o cheamă, iar dacă deschid calculatorul s-o găsesc la alt buton pierd rândul. Are un nume din trei bucăți. Nu știu ce vârstă are, dar prezintă o bosumflare apetisantă de pufulete. Așezată în fața unei inchiziții de bărbați, care mai de care mai viril în întrebări, toți făcând pe deștepții (unul a susținut un discurs lung și când a terminat discursul a mai ținut o cuvântare de întrebări), am avut emoții, iar Don Quijote din mine era cât pe ce să sară în televizor s-o protejeze. Aș! Calmă, cu o ironie discretă, ministresa – fiindcă va ajunge ministresă – nu s-a lăsat dezvelită, a răspuns așezat și, pe alocuri, a înnodat urechile unor dulăi care și-au pleoștit făloșenia. Faină dama! Aud că a lucrat la FMI sau pentru FMI, ceea ce m-a cam încurcat în sentimente. Mă rog, decât să fi lucrat ca unul de era să fie ministru la Sănătate, prin spațiile deocheate ale filmelor de după miezul nopții, mai bine la FMI.
Pe urmă a vorbit, de nu mai termina, o altă cucoană guvernabilă. Figură de intelectual. Voce cam de fumătoare, dar distinsă în rest. Găsea bine vorbele. Cusurul era că le găsea întruna și, dacă n-o oprea moderatorul comisiei, o prindea jurământul de a treia zi vorbind. Nici pe ea nu știu cum o cheamă. Înțeleg că e consoartă de ambasador și e propusă la Ministerul Muncii. Un ziar a descoperit, umblând cu aparatul de pozat pe sub fusta femeii, că avea un ciorap cu firul tras de jos și până sus. Asta au găsit ei să comunice. Păi biata femeie și l-o fi agățat în ușa liftului, s-a frecat de un scaun la intrarea în sală, se mai întâmplă! Va fi o proastă ministresă fiindcă nu și-a anulat întâlnirea cu cei 30 de masculi gata s-o devoreze cu întrebările, fugind din ușă până acasă? Ar fi taxat-o de nepregătită, dezertând din fața comisiei.
Înțeleg că guvernul Cioloș are cele mai multe femei care s-au perindat prin scaunele Executivului de la Revoluție până azi. Fain! M-am săturat de miniștri acri, țanțoși, încrezuți, pipăindu-se larg pe coridoare în zona în care nădragii se petrec în încuietoarea șlițului, atrăgând atenția cât de bogați sunt ei în materie de intelect.
Gata, a sosit vremea femeilor. Ziariștii se culcă pe burtă, sub scări, spre a ne furniza amănuntul firului lipsă al ștrampilor. E mai greu să le pozeze în cap fiindcă astea două pe care le-am auzit, numai proaste nu păreau, iar pentru a le aproxima zulufii materiei cenușii îți trebuie și ție nițică învățătură. Pentru mulți ziariști, nu e cazul!