ÎmBUTEliat

Ceasul meu biologic, programat pentru meciul lui Bute, a fost mai grăbit cu vreo oră, așa că am putut vedea live o minune. O minune de fată o elimina pe Serena Williams în optimile Open-ului australian! Ana Ivanovic a depășit un complex care părea insurmontabil, ea neavând până acum în palmares nici măcar un singur set luat Serenei! Probabil că acest lucru le va înverșuna pe toate celelalte jucătoare, care văd acum mult mai clar drumul spre un trofeu de Grand Slam. Diferențele dintre cele rămase pe tablou sunt mult mai mici decât între Serena și restul lumii, deci oricare poate avea în geantă racheta de campioană. De aceea, meciul dintre Simona Halep și Jankovic este/a fost de văzut. Sper să nu începem săptămâna cu două amărăciuni…
Căci prima a fost, clar, Lucian Bute. Nu sunt genul exaltat care să-și construiască singur schela de pe care să se prăbușească. Nu pot ști cu certitudine ce s-a întâmplat acolo, dacă stânga lui Bute chiar a fost cu adevărat recuperată sau dacă s-a mers pe încasarea bursei, cu daune minime. Și chiar dacă Bute ar fi avut mâna stângă de dinainte de operație, tot erau două elemente care să ne păstreze circumspecți: creșterea în categorie și faptul că Pascal nu știa ce e aia înfrângere prin KO! Prin tactica aleasă parcă de Cârțu, „autobaza în poartă”, Bute a evitat un dezastru à la Froch, dar acum trebuie să-și asume consecințele. Prudența sa excesivă i-a permis lui Pascal niște aroganțe aiuritoare, acesta ajungând să privească în altă parte, precum baschetbaliștii care pasează uitându-se ostentativ în direcția opusă. Apoi a mai fost acel croșeu simultan, și cu stânga, și cu dreapta (am mai văzut o ciudățenie și la tenis, rever tăiat cu două mâini, autor neamțul Mayer)! Lovituri fără forță deosebită, doar din brațe, căci nu se poate folosi greutatea corpului la așa ceva, dar asemenea execuție indică nivelul redus de stres la care Bute l-a supus pe Pascal.
Bineînțeles, a urmat sportul național, aruncarea cu piatra… Îi cerem retragerea pe ton imperativ sau disprețuitor, uitând sau ignorând faptul că un boxer, mai ales unul cu bursă, nu-și mai aparține. Și am mai observat un paradox autohton: ne place să ne mândrim cu sportivii noștri, după care le reproșăm tocmai faptul că au fost sportivi și n-au trecut prea mult pe la școală! Tare aș mai vrea să le dau o dictare unor astfel de prețioși.