Mare bine este un asemenea post! El este bun pentru păcătoși, fiind singura ușă prin care se iese din starea trupească, prin care se intră în mântuitoarea pajiște a pocăinței și se ajunge la petrecerea necurmată în această mântuitoare pajiște. Mare bine este el, și nu doar pentru păcătoși: el e un mare bine și pentru drepți, o mare armă în mâinile lor. În toată vremea pribegiei lor pământești ei nu o părăsesc – prin el se păzesc în curăție și sfințenie. Ei își întemeiază postul pe milostenie; ei își pun postul pe temelia rugăciunii; prin rugăciunea credinței (Iac. 5, 15) primesc tot ce cer (Marcu 11, 24).
Pildă
Trupul nostru – filosofează Preacuviosul Marcu – este luat din pământ și prin firea să se aseamănă pământului: are nevoie să fie lucrat. Precum semințele semănate în țarina nelucrată cu uneltele plugărești pier fără să aducă nici o roadă, așa și rugăciunea rămâne fără roadă dacă trupul, dacă inima nu sunt pregătite pentru ea prin postire. Împrăștierea și îngreunarea gândurilor, răceala și împietrirea inimii, visările deșarte și păcătoase care apar mereu în închipuire nimicesc rugăciunea celui îmbuibat.
Și dimpotrivă: precum în țarina lucrată osârdnic cu uneltele plugărești, însă nesemănată cu semințe folositoare, cresc cu deosebită putere neghinele, așa și în inima postitorului, dacă acesta se mulțumește doar cu nevoința trupească și nu își îngrădește mintea cu nevoința duhovnicească, cu rugăciunea adică, cresc des și cu putere neghinele părerii de sine și semeței cugetări.
Milostenia
Semeață cugetare și părerea de sine sunt în postitorul lipsit de dreaptă socotință și împietrit împreunate totdeauna cu defăimarea și osândirea aproapelui, cu o deosebită înclinare spre sminteală – în fine, cu amăgirea de sine, trufia, pierzarea.
Postul, această armă puternică, devine pentru nevoitor armă a sinuciderii atunci când este lăsat de sine stătător și din armă se preface în scop al vieții, spre slavă deșartă. Post ca acesta posteau fariseii – și posteau mult, posteau spre vătămarea lor
(Matei 9, 14). Nu acest post am ales Eu… de ți-ai și strâmba ca un cerc grumazul tău și ai așterne sub tine sac și cenușă, nici așa nu veți chema post primit. Nu acest fel de post am ales Eu, zice Domnul: ci dezleagă toată legătura nedreptății, dezleagă datoriile cele cu silă făcute, lasă pe cei prinși întru slobozenie și rupe tot zapisul cel cu nedreptate. Frânge celui flămând pâinea și pe săracii cei fără de casă adu-i în casa ta; de vezi pe cel gol îmbracă-l și nu trece cu vederea cei ce sunt din sămânța neamului tău. Atunci va ieși de dimineață lumina ta, și sănătatea ta curând va răsări, și va merge înaintea ta dreptatea ta, și slava lui Dumnezeu te va înconjura.
Atunci vei striga și Dumnezeu te va auzi, și încă grăind tu rugăciunea ta va zice: aici sunt (Is. 58, 5-9). Prorocul cere ca milostenia să meargă înaintea postului și să îl întovărășească; el dă făgăduința că rugăciunea nevoitorului care îmbină postul cu milostenia va fi ascultată fără întârziere, că un asemenea nevoitor se va învrednici de cercetarea harică a lui Dumnezeu.
Pocăința
Și pretutindeni Sfântul Duh legiuiește îmbinarea postului cu rugăciunea, întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, îi cheamă Domnul pe păcătoși prin gura unui alt Proroc, îndemnându-i și îmbărbătându-i la pocăință, cu post, cu plângere și cu tânguire, și vă rupeți inimile voastre, iar nu hainele voastre, și vă întoarceți la Domnul Dumnezeul vostru… Trâmbițați cu trâmbiță în Sion, sfințiți post, vestiți vindecare (Ioil 2, 12-13, 15). Ninivitenii care s-au pocăit au făcut cunoștință cu puterea postului și a rugăciunii.
Dumnezeu rostise deja hotărârea asupra lor, ea le fusese vestită de Prorocul Iona; deja Prorocul, ce se îndepărtase de cetate, o privea țintă și aștepta din clipă în clipă să se împlinească prorocia cea amenințătoare.
Însă, ninivitenii au folosit pocăința, arătând că nu sunt fățarnici prin părăsirea faptelor viclene, prin postul aspru, prin rugăciunea osârdnică – și I-a părut rău lui Dumnezeu pentru răul pe care a zis să le facă lor și n-a făcut (Iona 3, 10).
(din Predici la Triod și Penticostar, Sfântul Ignatie Briancianinov)
