Astronomii au reușit să identifice sursa unei explozii de mare intensitate, descoperită în luna martie de satelitul Swift al NASA, ca fiind rezultatul unui eveniment cosmic cu adevărat extraordinar – devorarea unei stele de către o gaură neagră.
Două studii publicate în 25 august în revista Nature oferă noi perspective în ceea ce privește această deflagrație cosmică, informează NASA.
Satelitul Swift a localizat sursa acestei explozii, denumită Swift J1644 57, în constelația Dragonului, în centrul unei galaxii situate la 3,9 miliarde de ani lumină de Pământ.
Ținând cont de caracteristicile strălucirii și de evoluția fenomenului, savanții consideră că au fost pentru prima dată în istorie martori la dislocarea unei stele și la nașterea unei lumini puternice rezultând din acumularea materiei stelare în jurul unei găuri negre uriașe.
„Începutul unui astfel de eveniment (…) nu a mai fost observat niciodată până acum”, a declarat David Burrows, de la Universitatea de Stat Pennsylvania din Statele Unite ale Americii, care a analizat cu echipa lui radiațiile X emise în timpul acestui fenomen.
Acestea s-au dovedit a fi de 10.000 de ori mai luminoase decât prevedea teoria, a explicat Davide Lazzati, de la Universitatea de Stat din Carolina de Sud (SUA), ceea ce a reprezentat „o mare surpriză” pentru astronomi.
Echipa coordonată de Ashley Zauderer, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics din Statele Unite ale Americii, care a analizat undele radio emise, a ajuns la concluzia că sursa acestora coincide cu centrul galaxiei și estimează că gaura neagră din centrul acesteia echivalează cu o valoare de 1 milion de ori mai mare decât masa Soarelui nostru.
Jetul de particule asociate acestor radiații se propagă cu viteze apropiate de cea a luminii. Emisia unui astfel de jet „nu a fost prevăzută în această situație”, au afirmat savanții americani, care consideră totuși că dislocarea gravitațională a unei stele „explică natural” proprietățile radiației observate.
Cele mai multe galaxii adăpostesc în centrul lor o gaură neagră ce poate avea masa unui milion sau chiar a unui miliard de stele asemănătoare Soarelui nostru.
Aceste găuri negre uriașe pot capta în câmpul lor de gravitație o serie de stele, care sunt apoi distruse prin efectul de maree. Acea parte a stelei cea mai apropiată de gaura neagră este supusă unei forțe de gravitație mai mare decât partea cea mai îndepărtată de gaura neagră. Steaua este astfel alungită și sfârșește prin a fi fărâmițată și consumată de gaura neagră.
Resturile nu cad însă direct în gaura neagră. Înainte de a fi înghițite, ele orbitează în spirală, cu viteze mari, în jurul găurii negre, emițând o lumină puternică. Emisiile reziduale ce rezultă din acest proces pot fi detectate în galaxii îndepărtate.
Astronomii de la NASA au realizat o simulare cu o stea de dimensiunea Soarelui care este devorată de o gaură neagră aflată în apropiere.
