Dacă votul uninominal rămâne incert (ceva îmi spune că în distileriile Cotrocenilor se pregătește o lovitură!), decalarea prezidențialelor de parlamentare e certă la scrutinul din 30 noiembrie 2008.
În aceste condiții, după cum am mai scris, rolul de locomotivă a partidului la parlamentare va reveni candidatului la postul de premier.
De aici o realitate cu care se vor confrunta, inevitabil, strategii de campanie ai partidelor.
Și anume, dacă la alegerile anterioare, figurația candidaților la șefia guvernului a contat destul de puțin, în 2008, mai ales prin prezența la nivel central, rolul candidatului va fi extrem de important.
Suprapunerea prezidențialelor cu parlamentarele punea în umbră personalitatea viitorului premier. Prim-planul campaniei revenea în covârșitoare parte personalității candidatului la președinție. Acum campania va de posibilitatea afirmării depline a candidatului la funcția de premier. Viitorul prim-ministru va deveni vedeta campaniei desfășurate de un partid. De aici însă se va ivi o realitate ne mai întâlnită din 1990 până acum: rolul uriaș al personalității celui desemnat drept candidat la funcția de premier. Chiar dacă votul uninominal va reduce din influența vedetei asupra procentajului obținut de un partid, mai ales la nivel central, cu deosebire în dezbaterile de la televiziuni, prestația candidatului la șefia guvernului va conta serios.
De ce ar trebui să se țină cont înainte de toate în orientarea acestei prestații?
Evident de necesitatea ca personalitatea candidatului să corespundă așteptărilor electoratului în ce privește funcția de premier.
Această regulă a funcționat și în cazul prezidențialelor de până acum. S-ar putea obiecta că în toate campaniile pentru Cotroceni, candidații au promis și chestiuni ținând de prerogativele premierului. Da, așa e. Numai că aceste promisiuni au corespuns așteptărilor electoratului față de șeful statului: un soi de Tătuc bun la toate, un Ceaușescu ales prin vot direct și universal.
În privința premierului, electoratul are deja o imagine formată. De la un candidat la funcția de premier se așteaptă înainte de toate angajamente, ținând exclusiv de fișa postului. Nu credem că electoratul va fi sensibil la planul politico-ideologic sau la cel de politică externă. Pentru români, premierul e un soi de primar mai mare, un edil șef al primăriei.
Un enorm avantaj îl va avea Călin Popescu Tăriceanu. Premier în exercițiu, el are posibilitatea să demonstreze în concret cum va fi și va acționa după ce va ajunge premier. Toate actele sale de prim-ministru de până la 30 noiembrie 2008 vor fi gesturi electorale.
Și Theodor Stolojan e bine plasat din acest punct de vedere. Trece drept tehnocrat, dar mai ales drept om dintr-o bucată.
Prin raportare la această exigență, cel mai prost stă Mircea Geoană.
Dar, mai știi?
Poate că PSD se răzgândește în privința candidaturii sale.
