Vestea despre acest evlavios sihastru, se va răspândi repede, mai ales în satele din nordul Moldovei, fiind căutat de mulțime de credincioși cărora le citea rugăciuni pentru izbăvire de boli și suferințe. Astfel Ștefan, fiul lui Bogdan Vodă, care va deveni domnitor al Moldovei, încă din vremea copilăriei sale primea povețe și îndrumări, obicei pe care îl va păstra și în timpul domniei sale. Aici domnitorul Ștefan, devenit cel Mare și Sfânt, va afla refugiu după o grea bătălie, copleșit de durere și deznădejde, găsind liniștire și încurajare din partea Sfântului Daniil Sihastrul.
Daniile Sihastrul, ca un văzător cu Duhul, a prezis urcarea lui Ștefan pe tronul tatălui său Bogdan al II-lea și al bunicului său Alexandru cel Bun, din neamul Mușatinilor.
Cuvântul sihastrului s-a împlinit, și astfel, Ștefan cel Mare a fost uns domnitor al Moldovei de către mitropolitul Teoctist, în anul 1457 (6965). Ajuns pe tronul Moldovei, Ștefan Vodă l-a cercetat pe sihastrul Daniil atât în vremuri de pace, cât și în vremuri de război. Acesta l-a îndemnat, conform tradiției, să ridice mănăstirea Putna, în apropiere de chilia în care trăia. Noua mănăstire a fost sfințită la 10 septembrie 1470 de mitropolitul țării, Teoctist, de episcopul Tarasie de la Roman și un ales sobor de arhimandriți, ieromonahi și preoți de mir în număr de 64. Mănăstirea a devenit mai târziu locul în care a fost îngropat domnitorul Ștefan cel Mare împreună cu familia sa.
Tot tradiția spune că sihastrul Daniil a fost propus să fie ridicat la rangul de mitropolit, lucru pe care acesta nu l-a primit, retrăgându-se în priveghere de toată noaptea și rugăciune neîncetată într-un loc pustiu (numit și Corbul) pe malul râului Voroneț, unde povățuia în continuare pe cei ce se îndreptau spre el, pregătind ucenici într-ale călugăriei, printre care și pe Grigorie Roșca, viitor egumen la Probota, apoi mitropolit al Moldovei și ctitor al viitoarei mănăstiri Voroneț.
(Pr. Radu ILAȘ, www.rostonline.org)
Imaginea actuală a Sfântului Daniil Sihastrul în cultura românească (II)
