Iluziile PLD-iștilor

Dacă ar fi să credem lui Theodor Stolojan, în cadrul noului partid, ivit din fuziunea dintre PD si PLD, formațiunea domniei sale va avea un cuvânt de spus, deoarece eticheta Liberal din coada numelui garantează existenta unui curent liberal în cadrul PDL.
Nu știu dacă proaspătul subordonat al lui Emil Boc e sincer spunând aceste lucruri sau, dimpotrivă, îi duce cu preșul pe colegii săi de conducere și pe cei din filiale.
Realitățile sunt însă altele.
Întâi și întâi, e greu de crezut că în condițiile fuziunii dintre un partid-elefant și un partid-șoricel produsul va fi un elefant-șoricel. Partidul Democrat e o forță zdrobitoare în raport cu PLD. O forță care-și găsește expresia nu numai în puternicile structuri locale, în baronii locali care le domină pe acestea și în sursele de finanțare, dar și în unitatea de castă făurită în ceva ani de istorie. Desigur, Traian Băsescu a văzut cele două partide, la un moment dat, ca frățești, considerând că amândouă sunt sub oblăduirea sa. Sub acest semn, Traian Băsescu nu va ezita să ordone PD-iștilor să-i trateze pe PLD-isti ca pe niște frați. Din viată știm însă că și frații se cotonogesc când părinții nu sunt atenți la ei și împotriva voinței părinților. Dacă între doi frați, unul e mai mare, cel mic încasează scatoalce cu nemiluita. În cazul PD și PLD nu e vorba de frați adevărați, ci de frați vitregi. Astfel că, zicând, da, să trăiți! îi vom alinta pe frații noștri PLD-iști! PD-iștii îi vor pune la colț în noul partid.
Pentru ca așa-zisul curent liberal să se manifeste în cadrul PDL, e musai ca vocile PLD-iștilor să se audă. Noul partid e conceput de președinte ca o simplă armată de Boci la ordinele domniei sale. E greu de crezut că același om, Traian Băsescu, va fi pe rând, când popular, când liberal. În consecință, curentul liberal nu se va manifesta, deoarece în PDL va fi un singur curent, cel pro-Băsescu.
Dar nu numai atât. PLD s-a putut manifesta ca Partid Liberal câtă vreme a fost un partid alcătuit din dizidenți din PNL. Acești dizidenți au plecat din formațiunea lui Călin Popescu-Tăriceanu invocând abaterea liderilor PNL de la principiile liberalismului. Prin aceasta, PLD a amintit de un alt partid din istoria României – Partidul Liberalilor Sinceri – format la 10 ianuarie 1880 de George Verenescu și Dimitrie Gianni ca dizidentă la PNL-Ion C. Brătianu. N-a reușit să rămână de unul singur decât până la 17 martie 1884, când s-a contopit cu Partidul Conservator pentru a crea Partidul Liberal-Conservator. Deși PLD a durat puțin, doar un an, asemănarea dintre PDL și PLC e frapantă.
Noul partid nu se poate concentra nici măcar o clipă pe denunțarea PNL ca partid care s-a abătut de la principiile liberalismului, deoarece PDL va fi un partid opus PNL de pe pozițiile unui partid popular.
Dacă ne gândim însă bine, forța noului partid va consta în capacitatea de a se înfățișa ca un partid absolut nou pe scena politică.
În aceste condiții, a invoca un așa-zis curent liberal ar fi nociv chiar pentru șansele electorale ale PDL.