Iluzii, deziluzii, premoniții

Închei periplul prin galaxia Nobel (vezi cele două tablete precedente) evocând obsesiva iluzie a unui fost amic poet (răposat de mult) fervent adept al ideii „visează sus, altfel rămâi jos.” Cita ades spusele lui Picasso: „tot ce îți poți imagina este real”, și își construise un adevărat scenariu menit să-i precizeze conduita după ce i se va decerna Premiul Nobel pentru literatură. Între altele, alcătuise și lista invitaților la petrecerea ce o va da la Iași – mai mult pentru plăcerea de a tăia cu roșu niște nume: „pe ăștia nu-i chem; să crape!”. Era o joacă și nu tocmai, asezonată prudent cu autoironie – dar, se pare, ajunsese să lase ceva urme în subconștientul ambițiosului pretendent: nu numai că visa șăgalnic la un Nobel, ci începea să creadă de-a binelea că i se cuvine! Avea să fie răpus de șocul marii schimbări din 1989, care i-a tăiat până și perspectiva accesului la modestele medalii din „Cântarea României”, darămite la simandicosul Nobel. „Construirea castelelor de nisip nu costă nimic. Dărâmarea lor este foarte costisitoare” – spunea Francois Mauriac. Poate ca poantă veselă la o despărțire tristă, amicul mi-a lăsat în plic lista invitaților la petrecerea ce va trebui s-o organizez, în numele lui, după ce Premiul Nobel i se va acorda postmortem…
*
„Cartea nu lipsește. Din contră. Vitrinele librăriilor sunt ticsite de opere mai mult ori mai puțin literare, atrăgătoare prin conținut, deseori senzaționale. Și totuși, nu se citește. Generații noi. Temperamente mobile, doresc ca totul să se realizeze cât mai mecanic posibil. Preferă îmbogățirea cunoștințelor pe cale de lectură succintă. Asimilări superficiale. În drumul acesta greșit tineretul nu este oprit de nimeni.” Veți spune că-s observațiile unui contemporan cârcotaș, inamic al pseudoculturii lesne culeasă (și deloc asimilată) prin grația internetului. Ei bine, nu: cu totul surprinzător, rândurile de mai sus le-am citit în articolul „Cocktail ieșan” semnat de un oarecare Radu Ionel în „Almanahul vieții ieșene” (1932, p. 49-51). Adevărat Nostradamus ieșean! Care vor fi fost, în 1932, căile prin care „îmbogățirea cunoștințelor” se realiza „cât mai mecanic posibil”? Iar „lectura succintă” o oferă, abia azi, rezumatele și informațiile de pe Google. Ca să nu mai comentăm actualitatea observației „Și totuși, nu se citește”… cu „vitrinele ticsite”. Ce premoniție!
*
Tot între premoniții s-ar cuveni inclusă și propoziția cu care Iorga își începea articolul „Iașul sentimental și eroic” din gazeta „Orașul nostru” (nr. 7, 1928, pag. 2): „Iașul brutal îl știu – și nu vreau să-l văd”. Ce va fi voit să spună cu „Iașul brutal” în 1928? Amintiri sângeroase din veacuri trecute poți afla în istoria oricărei urbe, n-au cum caracteriza doar fosta capitală moldavă. Mișcarea legionară fondată de Zelea Codreanu abia se născuse în 1927; încă nu se putea anticipa brutalitatea evoluțiilor viitoare. Urgia pogromului s-a abătut la Iași în 1941, după uciderea lui Iorga la Strejnic. Doar un al șaptelea simț i-a putut permite lui Iorga să detecteze și un sâmbure amar al brutalității oarbe în rodul frumos împlinit al ființei orașului – pe care tot marele istoric l-a definit ca „sentimental și eroic”….
*
Și mari deziluzii, dar, poate, și mari iluzii, te pot determina să renunți la toți și la toate cele, refugiindu-te într-o lume cu totul altfel diriguită și orânduită. Nu mai trăiește maica Benedicta de la Mănăstirea Văratic, fosta vicepreședintă a Academiei Române, Zoe Dumitrescu Bușulenga (odihnește de veci la Putna), dar, în recluziune mănăstirească pot fi aflate nume care, cândva, rezonau cu totul altfel în păcătoasa noastră lume de azi. Actorul Dragoș Pâslaru, cel care l-a întruchipat pe Horia Sima în filmul „Drumeț în calea lupilor” este acum călugărul Valerian de la Mănăstirea Frăsinet. Actrița Monica Fermo, care strălucea în anii ’70 pe scena Teatrului Național din București, evreică botezată, este acum maica Ecaterina la o mănăstire din Ierusalim. Alexandru Cotescu, fiul lui Valeria Seciu și Octavian Cotescu, (l-ați văzut în filmul „Păcală”) este călugărul Daniil la Mănăstirea Vatoped, Muntele Athos. Chitaristul formațiilor Sfinx și Roșu și Negru, Dan Bădulescu, a fost hirotonisit preot la o biserică bucureșteană de pe strada Avrig. Mariana Buruiană a ales și ea „calea mărturisirii” (acesta-i titlul cărții semnate de fost actriță). Întrebare: să fie vorba de învinși sau de învingători?