La City Gallery, în incinta Shopping City Suceava, s-a deschis vineri expoziția de pictură cu genericul „Iluminări”, realizată de artistul plastic ieșean Manuell Mănăstireanu.
Spectrul fluid dintre „Lumina văzută” și „Iluminările” interioare marcate de o stranietate aparte
Manuell Mănăstireanu, care expune pentru a doua oară la Suceava, rămâne fidel preocupărilor sale dedicate luminii. Dacă în prima sa prezență la Suceava (în toamna anului 2011) artistul naviga, așa cum remarca atunci scriitorul Vasilian Doboș, pe „două culoare de creație”, un culoar caracterizat prin „expresivitate dramatică” (considerat închis) și altul pe care înainta către „lumea luminii”, în expoziția de față expresivitatea (preponderent marcată de tragism) este iluminată parcă dinăuntrul chipurilor care stârnesc atenția pictorului.
Așadar, Manuell Mănăstireanu se poziționează în galeria artiștilor care ne vizitează urbea în spectrul fluid dintre „Lumina văzută” (genericul expoziției anterioare) și „Iluminările” interioare care transpar din fizionomiile marcate de o stranietate aparte.
Artist consacrat și bine cotat în arealul ieșean „unde își desenează viața”
Artist consacrat și bine cotat în arealul ieșean „unde își desenează viața”, așa cum a spus la vernisaj prof. Emil Munteanu (care poartă blazonul „Alecart” – revista de atitudine culturală care antrenează talentele literare din trei colegii bine cotate din spațiul moldav – Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași, Colegiul Național Iași și Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava), Manuell Mănăstireanu se impune prin propriul său stil pictural, prin care, așa cum accentuează criticul de artă Valentin Ciucă, „pledează pentru ridicarea cortinei de pe nopțile sufletului și scoaterea la iveală a luminii ce sălășluiește potențial în fiecare dintre noi”.
Cele 56 de lucrări, panotate în grupaje conceptuale, alcătuiesc, așa cum spune Emil Munteanu, „o poveste populată cu personaje celebre”, poveste în care peisajelor de la Balcic sau Muntele Athos li se alătură portretele lui Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Regele Mihai I, Eugen Ionescu, Emil Cioran sau Nichita Stănescu.
„O expoziție care se înscrie ca un act major în viața culturală a Sucevei”
Povestea este însă și o călătorie afectivă în universul picturii, univers în care artistul își inserează autoportretul pentru a se întâlni, fratern și respectuos, cu Ștefan Luchian, călătorie care, așa cum a accentuat coordonatorul ieșean al proiectului „Alecart” de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, ne propune totodată „lecția întâlnirii cu noi înșine”.
O lecție la care a aplicat și artistul vizual Constantin Severin, pentru a remarca în creația lui Manuell Mănăstireanu „toate ingredientele capodoperei: expresivitate, intensitatea emoției și complexitate”. „O expoziție – a subliniat el – care se înscrie ca un act major în viața culturală a Sucevei”.
„Nimic nu respiră cu adevărat fără lumina dinăuntru”
Mi-am amintit că, în urmă cu câțiva ani, Vasilian Doboș îl asemuia pe Manuell Mănăstireanu cu Caravaggio, remarcând faptul că artistul uzează de aceeași formulă ideală pentru obținerea dinamicii ascendente în lucrările sale, conjugând expresivitatea chipurilor cu jocul dramatic al luminii.
Și, ca și atunci, când Manuell Mănăstireanu a spus la final că „nici o lumină adevărată nu se poate naște fără a fi scos mai întâi la iveală nopțile tăcute, tăioase dinăuntrul nostru”, artistul și-a mărturisit crezul spunând că „nimic nu respiră cu adevărat fără lumina dinăuntru”.
