Nu sunt primul care se miră ca prostul ce repede lunecă timpul, ca un pește din acela alunecos din baltă, pe care zadarnic te muncești să-l prinzi. Parcă mai ieri, în anul 2005, un călugăr bărbos și foarte neplăcut văzului, probabil că și mirosului și tuturor celorlalte simțuri, își făcea intrarea cu fanfară în bulău, fiindcă îi făcuse felul unei colege călugărițe, pe care o căutase de diavol și-i ieșise rezultatul pozitiv.
Aflând-o așadar pe măicuța Irina Cornici cu diavoli de companie în interior, bocciul călugăr a legat-o fedeleș de o cruce, reușind s-o omoare și pe ea, și pe diavolii incluși. Un regretabil accident de muncă, știut fiind că numai cine nu muncește nu greșește.
Aici s-ar cuveni o mică observație: dacă omul ar fi fost ceva mai deștept și ar fi avut cât de cât spirit negustoresc, ar fi extras diavolii vii și i-ar fi comercializat bucată cu bucată, în piață, prin mica publicitate sau online. Ori, altă idee: ar fi putut închiria diavolii cu ora, pentru a-i solicita să-și bage coada acolo unde zburda primăvăratec capra vecinului.
Oricum, se poate lejer spune despre călugărul Daniel Petru Corogeanu că l-a ecarisat pe dracu’ și a dat taman peste tac’su; fiindcă oricât de repede ar fugi timpul, șapte ani de pripon nu-s comozi de petrecut după gratii, chiar dacă el a executat doar două treimi din pedeapsă, pentru bună purtare.
Aici e aici: oare în ce-o fi constat buna sa purtare? Și-o fi suflecat gospodărește mânecile și o fi executat niște exorcizări și pe acolo, prin pușcăria unde a stat, vrând să nu rămână totuși dator la cazarea gratuită ce i s-a oferit cu generozitate? Or fi făcut coadă la ușa celulei sale procurorii, avocații și judecătorii, care sunt și ei locuiți de cirezi de necurați cu copite? Or fi venit pe șest la el și clienți din lumea politicii?
Dar să terminăm cu speculațiile ieftine și să trecem la speculațiile mai scumpe. Așadar, acum, că iscusitul exorcist este liber, nu s-ar putea ocupa și de nenea ăla cu căpățâna urâtă și belită din fruntea țării?
